Știți cum încep Ceușancele, nu? ”Pentru că foarte multe dintre voi au întrebat, iată care sunt firmele de la care îmi cumpăr gletul pentru față. Cu codul #IANEAMULE poți beneficia și tu de 20% reducere”. Așa că, pentru că foarte mulți dintre voi au întrebat, iată cum arată zona din Bogota în care stau și alte câteva detalii după primele zile din al doilea mandat al meu în țara pe nume Columbia. Țară în care toți columbienii cu care interacționez îmi atrag atenția că e Colombia, nu Columbia.
Chapinero ăsta nu prea e cartier. E, practic, un fel de oraș din Districtul Bogota. Dar dacă ne uităm la el ca la un cartier e un soi de Aviației – Băneasa din București. Doar ca zonă, așa, că altfel nu se compară. E locul de pe dealuri unde stau oamenii cu cașcaval mai mult și el, Chapinero, e împărțit în mai multe cartiere. Prima dată am stat undeva și mai în nord, într-o zonă exclusivistă rău. Acum stau în Bosque Calderon și e la fel de frumos, dar mai viu, e și lume normală.
E plin de cafenele și restaurante și tot soiul de locuri de genul ăsta, locuri în care îmi fac veacul în mod agresiv, să nu zic agravant, de când am venit. Pentru că în Chapinero ăsta e cam pe zone, din ce am observat. Sunt zone rezidențiale, lux masiv, unde nu mișcă nimic pe străzi, stai doar pentru siguranță, liniște și view la munte. Sunt zone unde e agitație, zone comerciale tot din zona mai de lux, unde e mereu forfotă. Sunt zone de cafenele și restaurante, așa cum e Bosque Calderon ăsta. Găsești ce vrei în Chapinero. Și, cu toate că e cea mai de soi zonă din Bogota, cazările nu sunt chiar uriașe. Stai în condiții foarte, foarte bune cu prețuri de la 150 de lei pe noapte în sus. Găsești și mai ieftin, firește, dar mai faci rabat la unele aspecte ce țin de confort. Adică fie ești pe lângă vreo Carrera, adică drum principal mare și traficat, fie ești la mansardă, fie la subsol. Dar, din ce am văzut pe Booking și Airbnb, cam tot ce e în zona asta arată excelent, condițiile de cazare sunt mișto.
Și altele, pe scurt, că în jumătate de oră am ieșire la cafea.
- Chiar și în Chapinero se ia foarte în serios treaba cu siguranța. Toate blocurile au sisteme de securitate, dacă nu au portar, camere de luat vederi. Casele au garduri înalte și, aproape exclusiv, vezi fie sârmă ghimpată, fie cablu cu electricitate în vârful gardurilor. Nu prea se joacă cu treburile astea nici la hotel. Nu intri de capul tău, nu ți se deblochează ușa de la intrare decât după ce spui cine ești și unde vrei să te duci. Peste tot sunt paznici, portari, parcări încuiate și păzite, iar cele mai multe restaurante au serviciu de valet, nu se lasă mașinile pe stradă.
- Deși spuneam că e o zonă mai scumpă și în ceea ce privește partea de cafenele și restaurante, pentru un european nu prea e tragedie. Plătești între 30 și 60 de lei pentru un prânz corect, cu un fel de mâncare, o cafea și o apă sau un suc natural. Am mâncat și cu 25 de lei, am mâncat și cu 55 de lei la un restaurant unde avertiza și Google Maps că e ciupi rău. Ei bine, a fost ciupi. 55 de lei pentru o pizza, o cafea și un suc natural de portocale e mult rău de tot pentru Columbia. Dar mă gândesc că atât dau și în București, la speluncile alea obosite de pe Decebal, dacă mă nimerește foamea prin zonă. De fapt, dau mai mult. Nu cred că iau pizza, cafea și suc natural cu doar 55 de lei acolo. În fine, înțelegeți ideea.
- Tips sau bacșiș sau șpagă. E relativ simplu. Până acum am întâlnit doar două variante. Fie îți vine pe notă direct 10%, fie te întreabă înainte să scoată nota dacă vrei să lași servicio sau cum s-o scrie. Dacă vrei îți bate 10%. Nu zic că asta e regula în toată Columbia, zic doar că așa mi s-a întâmplat mie. Să nu ceară sau să nu fie deja inclusă nu s-a întâmplat.
- Le plac tatuajele. Lor, femeilor. Bărbații mai puțin deși, ce-i drept, n-am stat să mă uit după bărbați. În schimb, ele sunt tatuate masiv. Pe mâini, pe picioare și pe gât în principal. Și pleacă de la tatuaje mici și discrete până la acoperit complet mâinile. Power rău de tot, ce să zic. Și încep de mici, am văzut puștoaice de 18-20-22 de ani cu tatuaje ieșind de la școală, că e o Universitate ceva pe lângă locul unde îmi iau eu cafelele în bot dimineața.
- Nu știu cât de vechi sunt clădirile din zona Chapinero, nici n-am investigat, însă aproape fiecare Airbnb la care mă uit oferă, pe lângă ce găsești în apartament, acces la spălătoria și uscătoria blocului, acces la sala de forță a blocului, acces pe terasă, la zona de grătar. Unele au și zonă de lucru, ca un open space cu multe scaune, birouri, cafea și apa la plăcere, internet de mare viteză și izolare fonică. Dacă nu vrei să muncești în casă cu zgomotul familiei pe cap cobori la primul etaj, te închizi acolo și dai în taste ca surdu-n… taste. V-am mai spus asta și data trecută, din ce înțeleg nu prea se construiesc blocuri ca la noi, fără niciun fel de alt beneficiu în afara celor patru pereți în care zaci.
- De plimbat nu prea m-am plimbat. Cum ziceam, sunt aici pe termen lung, nu în vacanță. Trebuie să și muncesc câteva ore bune pe zi, mai e și jet lag-ul care încă n-a trecut complet. Așa că n-am prea ieșit din pătrățica mea deocamdată. Dar mai sunt cartiere în care vreau să ajung, să compar cu bogăția de pe aici,
- Din locul unde muncesc, de la biroul din cameră, se vede (cum puteți observa în pozele de mai jos) Estadio Nemésio Camacho El Campín. Sau stadionul El Campin, locul unde joacă Millionarios și unde intenționez să mă prezint și eu, în viitorul apropiat, la un meci. Pentru că de ce nu, no?
- Să vă spun și despre cafea, deși am o surpriză în ceea ce privește capitolul ăsta. Deocamdată țin să precizez că pe aici, pe la cafenele, se bea licoare bună. Ori espresso, ori în alte variante, dar e bună. Nu top mondial cum v-ați aștepta de la unul dintre principalii producători ai lumii, dar peste medie.
- Și pentru că cititorii de gen feminin n-au rezistat până aici și au abandonat textul la partea cu stadionul, hai să vorbim și despre ce vă interesează cu adevărat, că știu că sunteți golani. Da, sunt frumoase rău de tot. Nu știu dacă la nivelul triunghiului galactic Belarus – Rusia – Ucraina care e top mondial fără niciun dubiu, dar sunt acolo sus. Pe loc de playoff cu șanse la titlu dacă prind un an bun. Spania, Italia, Franța sau Ungaria (!?) sunt Mordor pe lângă ce e aici la capitolul ăsta. Spre deosebire de triunghiul ”sovietic” mai sus menționat, aici e și pe veselie, pe socializare. Mă refer strict la lucruri decente, normale, de oameni sănătoși la minte, nu săriți cu gândul la mizerii că vă dau ban 499.
Altfel, nu uitați că ștouri găsiți zilnic pe Instagram. Sau dacă nu găsiți încă, veți găsi cu certitudine în viitor.
