Cum e un meci de fotbal (european) în Republica Moldova?

Poftim situație. În toată viața mea, deși am fost pe o mulțime de stadioane din toate colțurile lumii, în Republica Moldova am mers doar de două ori. Prima dată în 2019, la un Petrocub Hîncești – Dinamo Auto din prima ligă moldovenească, și a doua oară acum la… tot la Petrocub. Dar la un meci de Conference League, cel cu Rapid Viena. De ce tot la Petrocub? Din întâmplare, more or less. De ce am mers în Moldova la meci? Am fost provocat de cineva, vă explic imediat de cine.

Cum am ajuns în Moldova?

Meciul s-a jucat la Chișinău, pe Arena Zimbru, asta pentru că stadionul celor de la Hîncești nu îndeplinește nici pe departe standardele cerute de UEFA. E romantic, e rural, dar nu are legătură cu cerințele moderne. Așa că am avut de ales între avion, mașină, motocicletă și tren. Avionul era prea boring, mașina oarecum la fel, pentru motocicletă era prea frig și a rămas trenul. Trenul Prietenia, deja faimoasa garnitură moldovenească care face legătura între capitale și care străbate distanța București – Chișinău în circa 13 ore.

La dus am avut noroc, credeam eu. Am prins compartiment de dormit în regim single. Ar fi trebuit să fie confortabil, dar n-a fost. Deși am avut așternuturi curate, liniște și pace, geamul avea o problemă și vijelia și-a făcut de cap. Căldura aia puțină făcută de naș (cu cărbuni, apropo) nu a făcut față. Și, pe lângă asta, la schimbarea roților trenului care se petrece la vamă, undeva pe la 4 dimineața, ușa mi-a fost deschisă de un mecanic care a ridicat covorul de pe jos ca să umble la… la ceva fiare. Horror.

La întoarcere a fost cald. Dar atât. Căci n-am mai avut noroc, am avut cușetă de patru paturi și colegi… speciali. Mai întâi s-a urcat un nene la vreo 60 de ani, ucrainean, extrem de dubios. A meditat în ”lotus” vreo două ore, a mâncat chestii mirositoare altă oră și… s-a dat jos obligat de poliția de frontieră română pentru că avea pe numele lui un mandat de arestare internațional emis de Franța. Ok. Doar că n-am rămas singur, a urcat o doamnă. Tot pe la 60 și cu un apetit extrem de puternic dezvoltat pentru chiftelele cu usturoi. Acum imaginați-vă un compartiment de tren, căldură generoasă venind pe ventilația din podea și chiftele cu usturoi. M-am ofilit pe interior.

În fine, am avut ghinion, am mai mers cu trenul ăsta în trecut și a fost ok. Relativ. De data asta am dat 425 de lei dus-întors, nu știu exact cât costă regimul single și cât e cel cu patru patruri în compartiment. Oricum, ieftin.

De ce am mers în Moldova la meci?

V-am zis că m-a provocat cineva. Ei bine, după experiențele pe stadioanele din Brazilia și după cea de pe stadionul din Astana, Kazahstan, m-a contactat CashClub. Oamenii au spus că le place tipul ăsta de aventură cu finalitate sportivă și mi-au propus să facem una împreună. De ce? Pentru că, au zis ei, serviciile lor mi se potrivesc în tipul ăsta de plecări. CashClub e o platformă de cashback, între altele. Adică faci cumpărături unde faci de obicei și, dacă magazinul colaborează cu ei, primești înapoi un anumit procent din cumpărături. Atât. Nu trebuie să faci chestii, să dai bani, să faci abonamente, trebuie doar să îi folosești pe ei ca să îți iei înapoi un procent din cumpărături.

De ce au zis că mi se potrivește mie? Păi pentru că, de exemplu, o călătorie în Columbia mi-ar aduce înapoi niște bani buni dacă fac totul prin CashClub. Să vă explic.

Hoteluri – în două-trei luni pe care le petrec anual în Columbia sparg 4-5000 de euro pe cazări, da? Da! Ei colaborează cu Agoda, iar dacă fac rezervările acolo îmi iau 4% cashback. Not bad. Plus că mai aveți variante: Trip.com, Hotels.com și altele.

Zboruri – când am plecat în Brazilia aveam două variante de zbor, cu Qatar și Turkish. Prețuri asemănătoare, i-am ales pe turci doar pentru că mai zburasem cu ei. Eh, dacă făceam prin CashClub și luam cu Qatar aveam un procent din suma aia impresionantă pe care am plătit-o.

Astea sunt principalele domenii pe care le utilizez eu, dar oamenii au o listă de peste 1000 de magazine de la care puteți lua cashback. De la Fashion la Travel, de la Cărți la Alimente, de la Farma la Auto. Dați un ochi, că de pierdut efectiv n-aveți ce pierde.

Și tot ei mi-au zis să vă iau niște tricouri de fotbal de acolo. N-am găsit, am luat fulare. Dau două aici, pe blog, aleg dintre comentariile lăsate, deci nu uitați să vă lăsați mailul acolo în rubrica aferentă.

Cum se intră la un meci în Moldova?

Habar nu aveam. Prezența lui Petrocub Hîncești în social media e minimă. De asta l-am rugat pe un jurnalist moldovean să mă ajute, să îmi cumpere un bilet. Omul mi-a zis că se rezolvă, eu mi-am luat gândul de la aspectul ăsta și… și nu trebuia. Omul mă știa de pe vremea în care activam în presă, credea că încă o mai fac, așa că mi-a făcut acreditare. Și nici măcar asta n-ar fi fost problema, problema a fost că am comunicat deficitar, iar în clipa în care am vrut eu să mă întâlnesc cu el în Chișinău să iau acreditarea omul era acasă deja, la 15 kilometri distanță. Cu câteva ore înainte de meci.

Bun. Am început să răsfoiesc internetul moldovenesc, am văzut că Federația Moldovenească de Fotbal are platformă prin care vinde bilete online, așa că am achiziționat unul la un soi de tribuna 1. Nu VIP, nu zero, ci 1. Am plătit 200 de lei moldovenești, vreo 50 românești, asta în condițiile în care la VIP era 500 de lei moldovenești, adică vreo 125 românești. Diferența? Stăteam mai central și era scaun tapițat. Meh.

Ce să faci în Chișinău dincolo de fotbal?

Eu sunt subiectiv. Mie îmi place Republica Moldova, chiar și ruralul evitat de toți, deci luați asta cu rezerve. Dar Chișinăul mi se pare o destinație mișto, pentru 1-2 zile, dacă ești fan mâncare. Au mâncare bună, bună de tot, cu gust. Și la prețuri pe care, cel puțin bucureștenii, nu le-au mai văzut de 15 ani. Am mâncat trei feluri, am luat și un litru de compot la un restaurant simandicos și am plătit vreo 75 de lei românești. Păi în București dai 75 de lei pe un burger. Câteodată fără cartofi. În Chișinău sunt bune rău deserturile, aproape peste tot, recomand sirniki și plăcintele. La fel, cine e fan alcool o să se simtă bine. Eu nu sunt, dar știu că sunt top pe vinuri, pe coniacurile pe care ei le fac, ba chiar și pe alte spirtoase.

Singurul beef pe care îl am cu capitala Moldovei, și îl am de acum o grămadă de ani când am fost prima dată, e legat de prețurile la hoteluri. Eu nu îmi pot explica motivele pentru care trebuie să plătesc de la 100 de euro în sus dacă vreau un hotel mișto. Și încetați cu ”am fost eu în sitibreic la Londra și am dat 500”, că nu îmi pasă. Și că Londra nu e Chișinău. Eu am plătit 60 de euro pe noapte la un hotel normal spre modest. Adică a fost curat, cald, extrem de confortabil, dar hotel doar de dormit. Nu arăta deloc a loc în care să vrei să petreci zece minute. În fine, mai există și apartamente, dar să nu vă așteptați să fie ieftine. Din nou, e și despre zonă, nu comparați cu prețurile din Europa de Vest.

Merită?

Da, fără nicio îndoială. Eu oricum mă duc în Moldova de multe ori pe an și o să mă duc în continuare. Orașul arată tot mai bine de la an la an, au început să aibă și șosele bune prin țară, că anul trecut am mers de la Chișinău la Soroca pe un asfalt impecabil. Mâncare, cafenele bune, șpriț, toate ștourile. Și vara e și mai mișto, au un parc mare și frumos, bulevardul principal arată top. Merită, mergeți.

Această călătorie a fost susținută de CashClub. Give it a try!