Coincidențe cu români

Ca să vezi, băi nene! Să vezi ce coincidențe absolut superbe. Pentru că sunt convins că sunt fix asta, coincidențe, că n-are nimeni absolut nimic cu noi, cu românii. Am avut două zboruri lungi în ultima săptămână și la ambele am întâlnit niște situații care m-au deranjat un pic, dar pe care, repet, le trec la capitolul coincidențe nefericite.

Zborul 1. KLM, Amsterdam – New York. La poarta de îmbarcare în al lor superb Boeing 787-9 se face accesul în ordine. Intră oamenii de la First Class, cei de la Business, cei cu prioritate, apoi restul. Așa cum e normal, adică Economy Comfort și Economy. Trebuie să scoți boarding pass-ul și, fără intervenție umană, să scanezi codul de bare ca să îți deschizi ușile porții de îmbarcare. Când ajungem noi, mare beep! Suntem trași pe dreapta la un ”random check”. La verificarea asta absolut random, așa cum îi spune și denumirea, doar doi alți indivizi. Ambii români. Măi să fie! 😀 Suntem controlați din nou, dezbrăcarea, descălțarea, ni se palpează elegant inclusiv interiorul adidașilor. Toate bune, poftim spre avion.

Zborul 2. Air France, New York – Paris. Primesc mesaj din aplicația Air France că se deschide check-inul. Cum eram într-o pauză de cafea în New York, intru să îmi aleg locul în avion. Mă uit pe schemă, toate locurile ocupate, ne-au fost repartizate din oficiu locurile 42A și 42B. Întâmplarea face să fiu pasionat de subiect și să știu că în Airbusul A380 al francezilor locurile astea sunt nasoale, sunt lângă locul unde își fac stewardesele pregătirile, lângă salonul ăla mic al lor și, din cauza apropierii de o ușă de urgență, au înclinarea limitată. Limitată destul de rău, se lasă foarte puțin pe spate.

Zic bine, asta e, e avionul plin și toți, dar absolut toți au făcut check-inul mai rapid decât mine sau și-au plătit locuri preferențiale. Deși niciodată în toate zborurile mele nu s-a întâmplat asta. S-a întâmplat acum, asta e, nu mai pot alege altele. Ajungem în avion, mergem la locul nostru și, ca să vezi coincidență, celălalt 42, adică 42C, era ocupat tot de un român. O româncă, o tanti. Și, altă surpriză, avionul nu era plin, au mai rămas locuri libere. 🙂

Ale naibii coincidențe!

Trecând peste asta, am și niște precizări drăguțe. Pentru că, din nu știu ce motiv, nu am putut face check-inul online la zborul dus cu KLM, am făcut asta pe Otopeni la ghișeu, când am lăsat bagajul de cală. Domnișoara drăguță ne-a eliberat boarding pass-uri cu locuri pe rândul din mijloc și, după ce am rugat-o frumos să vadă dacă găsește ceva la margine, a venit cu o nouă soluție și ne-a dat locuri la Economy Comfort. Adică o clasă intermediară, superioară celei Economy, care la Dreamlinerul olandezilor se traduce prin niște scaune mai încăpătoare, cu loc uriaș la picioare și cu un unghi mai mare de înclinare.

Altă precizare e cea legată de A380-ul Air France. O frumusețe de avion, o minune a tehnologiei moderne. Am zburat pentru prima dată cu un A380 pe ruta Frankfurt – Los Angeles cu Lufthansa și, pentru că știam că la etaj e și o secțiune de Economy, mi-am ales locuri acolo când am făcut check-inul. Și e superb, secțiunea e micuță, în rest sunt doar locuri First și Business la etaj. Mai tare e că Economy-ul de sus are scaunele în format 2-4-2, adică la geam sunt doar două locuri pe fiecare parte. E liniște, nu e frecuș și, cel mai bun lucru, Lufthansa nu mi-a luat niciun ban pentru asta. Cine intră primul să facă check-in, ăla poate alege locurile. La Air France locurile alea sunt cu plată, tati! Aproape 100 de europeni bucata.