web analytics
Diverse

E ciudat dacă îmi doresc o mașinuță cu telecomandă la vârsta asta?

Nu cred că există băiat care îmi citește blogul care să nu fi tânjit la un moment dat în copilărie după o mașinuță anume. Cu telecomandă, în cazul celor mai tineri, sau ”manuală”, în cazul copilăriei mele. Între 2 și 7 ani totul se învârte în jurul jocului cu mașinuțe, iar integrarea în grup se făcea pe baza ”garajului” pe care îl puteai aduce la joacă.

În copilăria mea, mașinuțele au fost mai repede o modalitate practică prin care eu sau cei apropiați mei am ajuns la niște scopuri concrete. Prima mașinuță de care îmi aduc aminte a fost una care imita camioanele de gunoi. Avea spațiul de depozitare în spate și o foloseam pentru a aduna scamele de pe un covor cu probleme din sufragerie. Cred că dura mai bine de o oră să mă plimb cu mașinuța mea de gunoi pe covor, să fac opririle de rigoare, să adun scamele de pe covor, să încarc, apoi să fac drumuri până la coșul de gunoi din bucătărie pentru a mă debarasa de încărcătură. Practic, făceam curat în sufragerie crezând că mă joc. Nu o să uit asta vreodată, așa cum nu o să uit nici mașinuța numărul doi care a fost, de fapt, un excavator. A fost modalitatea prin care am interacționat cu noii mei vecini atunci când ne-am mutat în Berceni, pe când aveam șapte ani. Excavatorul meu cu manivelă, cu o cupă funcțională, era atracția blocului, rețeaua mea de socializare cu mulți ani înainte de mIrc, Hi5 sau Facebook. Și ca să fie totul ezoteric, primele mașinuțe peste care dau uitându-mă pe site-ul Noriel sunt un excavator și un camion de gunoi cu radiocomandă.

Ce vreau eu să spun acum este că îmi doresc foarte, foarte mult o mașinuță cu telecomandă. Nu îmi aduc aminte să fi avut una în copilărie (însă am avut un vapor cu telecomandă care făcea furori pe Lacul Morii) și sunt sigur că m-aș distra maxim chiar și acum. Și nu vreau ceva profi, m-ar aranja un simplu Range Rover sau un ML pe care să-l scot pe teren accidentat undeva. Și sunt sigur că mai găsesc 2-3 inși cu care să organizez niște curse de mașini telecomandate. E ciudat că îmi doresc asta?

În fine, ideea e că o bună parte dintre amintirile mele frumoase din copilărie sunt legate de mașinuțe. Fie că m-au ajutat să mă integrez într-un grup nou, fie că mi-au dezvoltat imaginația (atunci când ești singur într-o cameră și tot ce ai pentru joacă e un camion de gunoi, crede-mă!, imaginația e super-importantă) mașinuțele de jucărie nu trebuie să lipsească din camera niciunui băiat.

foto: Noriel

foto: Noriel

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.