Prima cafea pe care am băut-o în Medellin în turul ăsta a fost una specială. Specială, adică cu o poveste. Nu pentru că m-am trezit la 6 dimineața și am umblat pe străzi încercând să găsesc ceva deschis, nici pentru că ceea ce am găsit deschis cu mari eforturi și cu pași acumulați s-a dovedit a fi una dintre cele mai bune, mai lăudate cafenele din Medellin. Ci pentru că oamenii de acolo oferă o cafea în care au integrat o doză mare de marketing. Și spun asta fiindcă le apreciez demersul, nu altfel.
Așadar, am luat-o la pas prin Provenza și am dat de Cafe Velvet. E pe una dintre străzile extrem de active din centrul distracției și are la etajele superioare spații pentru cei care vor să lucreze remote. Smart, nu? Ai deasupra ta zeci de oameni care vin zilnic cu laptopul să lucreze, iar tu ești furnizorul substanței care ține oamenii activi.
Am cercetat meniul, unul destul de ofertant și am ales să beau o cafea recomandată de ei, dar la presă franceză. Asta deși aveau și varietățile clasice din espresso, dar și tinto, Aeropress, Chemex, V60 sau Filtrado. Mi-au adus o presă franceză în care au preparat cafeaua Manifesto. Ce e tare legat de cafeaua asta? E tare faptul că e o cafea care vine din La Sierra, un cartier din Comuna 8 a Medellinului, o zonă care în urmă cu nu foarte mult timp făcea parte din centrul hărții violenței, un loc în care își aveau cartierul general găștile și traficanții de droguri. În acest peisaj, mai mulți fermieri de cafea s-au refugiat în munții din apropiere și s-au ocupat de ceea ce știau ei mai bine, adică de cultivarea cafelei. Manifesto e sortimentul adus din La Sierra după ce a fost procesat prin spălare, iar mucilagiul a fost îndepărtat după un proces în care bobul a fermentat timp de 72 de ore în apă.
Produsul final care mi-a fost adus la masă a fost bun spre foarte bun. Aduce mult cu ceea ce mi-am făcut eu acasă în ultimele luni cu cafeaua pe care mi-am adus-o din Columbia. Fructată intens, ușor mai dulce decât sunt eu obișnuit, dar fără îndoială cu suficientă personalitate astfel încât să nu fie confundată cu o cafea generică. E suficient de dulce încât să atragă și omul care e obișnuit să își pună zahăr în cafea. La asta nu cred că mai e nevoie.
A fost 14 lei cafeaua și am mai plătit încă vreo 7 lei, parcă, pe un croissant cu ciocolată. La bar se vine sortimentul Manifesto la pungă, dar din nou am neglijat să îmi notez prețul. Parcă 60 de lei punga de 250 de grame, dar e posibil să greșesc.
Unde am mai fost până acum:
