Bune de tot, de la Steaua – Academia Rapid

Eu nu știu dacă trebuie să-mi fie teamă de prostie sau să îmi fie teamă de… prostie. Cum să te miri că a bătut Academia Rapid? Orice parameci poate vedea că Academia are fotbaliști mult mai buni, rezultatul era cunoscut înainte ca la meciurile prietenoase de pe vremuri. Doar că aici era cunoscut pentru că niciodată, indiferent de vârstă, Niculae, Voicu, Maftei și încă vreo 2-3 nu se pot compara cu ce are Steaua. Sunt fotbaliști cu sute de meciuri în Liga 1, cu meciuri în Champions League, cu meciuri în campionate puternice de afară. Cum căcat să îmi dai mesaj, sfidător, ”eh, Scutariule, am bătut din nou. Steaua e slabă rău!”.

Cum spuneam și ieri, pe facebook. Depinde pentru ce te duci la meciurile din Liga 4. Eu mă duc pentru atmosferă. Și, la capitolul ăsta, pe ”Dinamo” a fost spectacol. Galeria Stelei a cântat fără oprire timp de 90 de minute. Fără exagerare, s-au oprit doar în pauză, în rest au băgat forță. E, din punctul ăsta de vedere, probabil cea mai reușită apariție a sezonului, au rupt! Și, chiar dacă au fost mai puțini decât rapidiștii, de multe ori i-au dominat la volum. Asta pentru că, văd și academicienii acum, e greu când ai și femei și copii în peluză. Nu e rău, dar e mai greu. Cam cum era la FCSB pe vremuri.

Apropo de FCSB. Când FCSB avea galeriile și avea milioane de suporteri în România și, de departe, cea mai mare medie de spectatori (cât Dinamo plus Rapid plus Craiova plus două Clujuri plus Iași și Botoșani la un loc) nu contau numerele. Ce ne pasă de numere, tată! Calitatea contează! Așa ziceau toți. Acum, când Steaua e susținută de cei care au ales să nu se asocieze cu produsul lui Becali, acum contează numerele. Se laudă rapidiștii că vin mai mulți, e bucurie mare, se rup tastele pe laptopuri. Păi? Cum e până la urmă?

Nu uit, firește, nici galeria Rapidului. Început foarte frumos, cu steaguri și ceva stroboscoape, cântece, chiar dacă au avut momente de întrerupere. Probabil că e mai greu de organizat, cum ziceam, atunci când ai ”cetățeni”. Însă, și aici e doar părere mea, le lipsește ceva rapidiștilor. Pentru că da, se aud, cântă, însă parcă e o tribună de la FIFA de pe vremuri, când încă nu erau multe detalii. Adică nu scrie nimic, au steaguri cu fâșii albe și vișinii, nu au niciun soi de identitate marcată prin simboluri sau text, așa cum e peste tot în lumea asta. În fine, ieri nu eram ironic, s-au auzit bine de pe stadion, la TV n-a fost cazul probabil pentru că n-aveau microfoane de fond pe lângă ei.

Felicitări pentru organizarea meciului. AMFB m-a trimis la masa presei, acolo unde a stat Sudul Stelei. Și apoi, pentru că am stat pe teren, au venit trei trepăduși, badigarzi, să mă întrebe de ce n-am vestă. Unul dintre ei făcea pe deșteptul, că cică sunt redactor, n-am ce căuta pe teren, pe teren stau fotografii.

Toate galeriile din România înjură. Rivali, presă, jandarmerie, poliție. Înjură toți, pe mine nu mă mai deranjează. Băi, nene. Dar galeria Rapidului e singura care nu înjură, care blesteamă. A fost un copil de mingi care a făcut o glumă proastă înainte de startul meciului, a întârziat să dea mingea înapoi. Dumnezeule, ce s-a abătut asupra lui. Cu ”să îți cadă mâinile uscate din tine”, cu ”pișa-m-aș în țâțele mă-tii”, cu ”să n-apuci majoratul”. E cutremurător!

Tot n-am înțeles de ce, cu cinci minute înainte de final, Doru Bratu și cu Ciuculescu s-au strecurat la vestiar, împreună. Cum să îți lași echipă, chiar și la 3-1, fără jucători pe bancă și să pleci la vestiare. Dacă se accidenta portarul? Ce au căutat ei doi la vestiare?