Brazilia. Mai puțin joga bonito, mai mult fotbal european

Cât de deștept a fost Paulinho? (Said no one ever) Serios, cât? Asta pentru că, zic eu, 9 din 10 fotbaliști preluau mingea aia trimisă perfect de Coutinho. Și, în funcție de preluare, fie o trageau în spatele celor doi veniți la marcaj, fie și-o făceau pe jos către poartă și riscau să fie blocați de portar. Paulinho a lăsat-o și s-a folosit de viteza și înălțimea ei pentru a loba portarul.

Lob așa cum trebuie să fie lobul. Adică ”freză”, deasupra cheliei, acolo unde nici dacă te anunță nu prea o poți scoate, n-ai timp să duci mâinile fix deasupra capului. Perfectă pasă, perfect gândită faza, perfectă reluarea.

Cred că e momentul să acceptăm ”europenizarea” Braziliei. La fotbal, nu la altele. Pentru că, mai mult decât oricând, văd o Brazilie care se apără cu toată echipa (când are Neymar chef să alerge) și atacă aproape la fel. O Brazilie care, ca niciodată, încearcă să învețe să se apere, să închidă spații, să nu fie neglijentă.

Evident, nu sărim în barca ”Brazilia ia titlul”. Pentru că, așa cum au făcut-o cele mai multe dintre ”favorite”, și brazilienii au arătat că au niște bube mari. Sigur, se apără mai bine ca altădată, dar nu au știința asta, au emoții la fiecare centrare. Dacă Mitrovic era un pic mai pe fază, cine știe ce aveam acum.

Vă rog să îmi spuneți care sunt mijlocașii Braziliei care au alergat, vreodată, mai mult decât Willian. Că ăsta nu e brazilian, e etiopian, nene.

Bine, Serbia pleacă acasă. N-a meritat să se califice, deși îi suport puțin spre deloc pe kosovaro-elvețieni. Însă asta nu înseamnă că nu ne va da sângele pe nas în toamnă. Avem șanse cu ei doar dacă se întâmplă ceva major în rău la ei sau în bine la noi. Ambele foarte puțin probabile.