Botoșaniul – Înger, îngerașul FCSB

Specimenul ăla dubios care a comis-o la golul 2 nu a comis-o pentru că a fost driblat, luat prin surprindere, depășit de abilitățile atletice ale adversarului. E o diferență între erorile de tipul ăla și ceea ce a făcut băiatul ăla vesel acolo.  Vorba lui Cristi Balaj, câți tineri puteau fi crescuți cu banii cheltuiți pe aparițiile astea ciudate din Liga 1.

Gnohere, altfel unul dintre cei mai buni atacanți din România, a stat doar pe Crispy Stips și meniuri Big Mac mari cu cola în perioada în care a fost suspendat. Că altfel nu se explică felul în care a ajuns să arate și, mai important, felul băbesc în care aleargă. Zici că s-a retras de 12 ani, e mai ieșit din formă decât Maradona.

FCSB a început meciul precum rebelii proruși din Donbas, la poarta lui Fraisl se trăgea din toate pozițiile cu precizia – altfel deloc de invidiat – a lansatorului de tip Katyusha. Coman a reușit să tragă peste poartă la aceeași înălțime, în metri, cu distanța de la care a plecat șutul.

Sigur, să nu mă înțelegeți greșit. Nu spun că a fost blat, la fel cum nu spun că FCSB n-a meritat să câștige. C-a meritat! Spun doar că ce au făcut ăia e greu de explicat în comparație cu ceea ce mulți vedeau drept ”blat” la FCSB – Viitorul. Pentru că, repet, una e să te dribleze scurt Coman în careu, alta e să driblezi tu inutil și inexplicabil și să dai mingea adversarului ca să înscrie.

Florin Tănase mi se pare acum, de departe, cel mai în formă fotbalist de la FC FCSB. Bine, eu v-am mai spus asta pe vremea în care îl înjurați. Dennis Man e într-un soi de platou al carierei, nu se duce în cap, dar nici n-o ia în sus, în timp ce Florinel Coman are constanța lui Bănel Nicoliță. Ah, să nu uit de Benzar, cel despre care niște trepanați anonimi de pe internet spuneau că e cel mai slab fundaș dreapta din ultimii 20 de ani. Vă aleg 5 meciuri ale lui Benzar în acest sezon în care are mai multe realizări cuantificabile decât toți care i-au jucat postul în ultimii 5 ani la un loc.

Eu prin Look TV? Că acasă ascult comentariul Telekom și la muncă pe cel al Digi. Ambele sunt undeva între nivelul urangutan și papagal vorbitor. Mă gândesc că poate e mai bine pe Look. 

Și, în final, mă întorc la Alexandru Stan. Acest băiat bun, credincios și el, care a făcut ligamente precum Cristina Neagu în fața lui Golofca. Moldoveanul fiind recunoscut drept o gleznă fină, rival pentru Neymar în topul ”Driblingul sezonului în Europa”. Stan continuă să urce în topul meu de ”Pușcăria secolului în fotbal”, încep să găsesc tot mai puțini indivizi care să fie peste el. Are zero calități reale pentru acest sport, dincolo de privirea în pământ și fugă. Asta știe și un măgar.