E normal ca pretențiile să fie mari, că doar mereu au fost așa. Dar, realist privind, cred că zona asta a clasamentului e chiar un bonus pentru un lot precum cel al Stelei. Dacă vă uitați în jur o să vedeți că restul echipelor din primele șase, să zicem, au în lot fotbaliști cu zeci și sute de meciuri la nivel mare în România. Golgheteri de prin Liga 1, fundași cu experiență uriașă și tot așa. Și nu unul sau doi, mai mulți. Da, nimănui nu îi convine locul 6 sau locul 7 sau locul 9, dar e consecința firească a situației din acest moment. E aproape imposibil să faci mai mult. Nu-i nicio rușine.
E greu să rămâi realist. E ușor să o iei pe ulei, uită-te cum jumătate din țară lasă tubulara din mână și urlă la TV că improvizația din Popești ar avea drepturi să poarte hainele celui mai important nume din fotbalul românesc. Și asta se aplică oricum, la orice nivel. Și, realist, mi se pare că o clasare finală în zona playoff-ului e un rezultat peste normal. Normal e un loc 10.
Sunt curios care e nivelul fizic la care e Adi Popa acum. Că bănuiesc că nu e sută la sută. Și la fel, unde e el ca ritm de joc. Se vede experiența lui, se vede că a jucat fotbal la un nivel mult mai ridicat. Poate că mă așteptam să devină decisiv mai repede, dar asta ține exclusiv de așteptările mele, nu înseamnă că erau și justificate. Fără să am ce să critic la el, e cam cum spunea comentatorul: ”Adi Popa pare că nu își găsește locul în teren”.
Să joci fotbal la 38 de ani și 6 luni e o performanță. Iar Liviu Băjenaru și-a făcut treaba excelent la Steaua din primul moment, experiența lui a contat, au crescut oameni pe lângă el, a ordonat lucrurile în teren, probabil și prin vestiar. Ai doar de câștigat cu un astfel de implant în lot. Totuși, că bănuiesc că suspectați că vine și un totuși, mi se pare că nu e neapărat momentul în care mai poate să fie titular. E posibil să mă înșel, dar mi se pare că deși glezna i-a rămas la fel, reacțiile nu mai sunt pe măsura nivelului din L2.
Ce tot spuneam săptămânile trecute? Chipirliu îmi distruge viața la fiecare meci, are uneori niște execuții care n-au treabă cu zona sportivă. Dar, din nou, n-am ce să îi zic celui mai bun marcator din ultimii ani. Dar și la meciul ăsta… Mnezeiașuleeeeeeee!
Domnul Găman, un specimen spectaculos al arbitrajului românesc, îmi întărește convingerea că nu merită să mă mai obosesc cu urmăritul fotbalului din țara asta. Eu care vedeam tot, de la L1 la L4. Faza aia în care a dat lovitură liberă pentru Concordia la ”faultul” lui Zaharia ilustrează perfect incompetența. Incompetența tuturor, sunt slabi, cenușii, ai exact zero motive să te uiți la ei.
De aia tot zic pe unde apuc, pe net, la TV, pe stradă, că Steaua are nevoie de un om cu glas. Un om care să țipe lucrurile astea, care să fie vocea echipei de fotbal, să spună lucruri. Nu înțeleg motivele pentru care acel om nu apare în organigramă.
Vă plac tricourile adidas? Că mie-mi plac, mult. Arată bine în realitate, fontul cu care sunt scrise numerele e fain, ușor retro, e treabă bună. Și, cum spuneam și pe Facebook, e imposibil ca fiecare suporter să aprecieze un singur model de echipament. Mereu vor exista discuții și, din fericire, problema echipamentului e cea mai mică dintre toate.
