În toamnă mi-am luat un telefon Samsung S5 4G+, la doar câteva săptămâni după lansarea oficială. E o variantă îmbunătățită a modelului Samsung S5, cu un procesor upgradat de la Snapdragon 801 la Snapgradon 805 și cu alte mici plusuri. Ideea e că până la începutul acestei luni funcționa extraordinar, impecabil cu sistemul de operare Android KitKat 4.4.4. Nu s-a blocat nici măcar o singură dată, toate aplicațiile porneau în fracțiuni de secundă. Ce mai, era incredibil de mișto. Totul până am făcut upgrade la noul Android 5.0 Lollipop…
Culmea e că eram deranjat de faptul că Vodafone nu aduce updateul la Lollipop așa de repede cum l-a adus la varianta S5 simplă. Eram în Germania când am fost anunțat că pot face update direct la Android 5.0.2 și, ca prostu’, am tras motocicleta pe dreapta la un wi-fi și am downloadat peste un giga de update pe care l-am instalat. Imediat a început decesul telefonului. Lag uriaș la pornirea aplicațiilor uzuale (Chrome, Facebook, Instagram), camera foto se deschide la 2 secunde după ce apăs butonul și, cel mai important, bateria este secată de Android Lollipop într-un ritm accelerat. Spre exemplu, într-o seară m-am culcat la ora 23:30 cu 55% baterie, iar dimineața la 08:00 telefonul era închis, cu bateria terminată.
Androidul 5.0 mi-a distrus telefonul la nici 9 luni după ce a fost lansat. E moda Apple, companie care te obligă să cumperi noile produse eliberând updateuri de sistem de operare care îți încetinesc vechiul terminal. Dar parcă la Samsung e o tâmpenie și mai mare, pentru că ei au făcut-o cu unul dintre cele mai noi telefoane pe care le-au lansat. Ori sunt convins că Apple nu a încetinit încă nici modelele iPhone 5. Samsung vrea să mă facă să cumpăr modelul S6, dar ghici ce? Nu o să fac asta!
Ce e de făcut? E de făcut un rollback la Android 4.4.4. Sau un downgrade la Android 4.4.4, cum i-o zice. Și de îndată ce îmi dau seama cum se face asta, o să păstrez telefonul în felul ăsta până moare el sau până îl incendiez în fața sediului Samsung din București, dacă avem așa ceva.
