Cum se ajunge la atâtea blaturi nerușinate în fotbalul românesc? Iată o teorie

Pentru că tot pariați și rămâneți, câteodată, cu fața blocată-n biletele de pe care v-au scos meciuri de la care nu vă așteptați. Am tot auzit astfel de exemple în special de la partide din liga a doua românească, acolo unde de-a lungul anilor s-au petrecut episoade de-a dreptul amuzante. Amuzante, dar la limita penalului.

În fine, am participat în urmă cu doar câteva zile, de ziua mea mai precis, la o discuție între un cunoscător al fenomenului ”blaturi în fotbal” și niște băieți naivi. Sau nu naivi, doar mai puțin paranoici, oameni care pun rezultatele surpriză și apariția ponturilor pe fotbal mai repede pe seama… surprizei decât pe seama unui blat. Ori, spunea profu nostru de blaturi, lucrurile sunt departe de a fi așa. Așa că, pentru întărirea cazului, profu de blaturi ne-a prezentat tuturor un exemplu prin care a răspuns la întrebarea ”cum se ajunge la atâtea blaturi nerușinate în fotbalul românesc?”. Adică de ce și-ar risca cineva libertatea până la urmă pentru a câștiga bani, pentru a frauda rezultate, pentru a păcăli munca. Teoria e interesantă, nu o adopt în totalitate, am și niște contraargumente, dar e interesantă. Profu de blaturi spune așa:

Cei care se ocupă cu blaturile în fotbal au multe metode, multe și istețe. Una dintre ele, de succes, e în felul următor. Se abordează tineri fotbaliști, 17-18 ani, de la echipe de pluton din fotbalul mic. Băieți care nu câștigă prea mulți bani, băieți care joacă fotbal sperând la lucruri mai bune. Blătuitorii se duc la acești copii și le oferă bani, atenție!, pentru a câștiga meciuri! Da, da! Se duc la Popescu și la Ionescu cu 1000 de euro și cu mesajul: ”aveți un meci greu, trebuie să vă mobilizați, aveți prima asta de 1000 de euro dacă îi bateți pe ăștia”. Nimic rău în teorie, nu? E un soi de primă, de bonus! Și ce trebuie să faci? Nimic față de ce ai face în mod normal, trebuie doar să îți aperi corect șansele.

Doar că în momentul în care ai pus mâna pe banii blătuitorilor ești compromis. Asta pentru că vor mai veni și a doua oară, vei mai primi 1000 de euro ca să câștigi, tu îi vei lua. Dar a treia oară vor veni cu mia de euro și îți vor spune că trebuie să pierzi meciul. Și tu, tânăr fotbalist, vei protesta. Vei spune că nu faci așa ceva, că nu te interesează, că nu ești blatist. Și atunci va veni lovitura de ciocan. A, nu vrei? Vrei să se afle că ai luat bani până acum de la noi? I-ai luat pentru a câștiga, da! Dar noi ți-am spus asta! Noi ți-am dat bani ca să câștigi, i-ai luat și ai făcut ce ți-am zis noi!

Și atunci, puștiul de 17 ani, speriat și dezorientat, ia decizii proaste. Nu e ca și cum se poate duce să se sfătuiască cu antrenorii, cu profesorii. Ce să le spună? Că până acum a luat bani de la niște necunoscuți? Nu, îi e frică să nu fie demascat și acceptă. Și intră astfel într-un circuit în care răspunde la solicitările dubioșilor. Cum se ajunge la blaturi nerușinate în fotbalul românesc? Uite asta e o variantă!