guest post: Sînziana Pătru
Am uitat cum să avem răbdare. Am uitat cum e s-aşteptăm să se-ntâmple lucrurile. Am uitat cum e să numărăm anii şi lunile şi săptămânile şi zilele şi orele. Ne pricepem de minune la numărat minutele şi mai ales secundele, ne pricepem să fim prompți şi hiperactivi.
Răspundem la mailuri de pe telefon, scurt şi la obiect, în nano-fraze, pe repede-înainte. La mesaje şi mai şi. Tastăm cu ochii închişi, tastăm în timp ce traversăm strada, tastăm în timp ce conducem sau folosim aplicații voice-to-text, doar pentru ca apoi să corectăm tastând ce n-au înțeles tehnologiile.
E un paradox că, deşi avem mijloace rapide de deplasare, n-ajungem niciodată la timp. Trenurile întârzie, traficul e de vină că nu ne teleportăm cu maşinile. Mă-ntreb cum ne-am fi descurcat fără ele.
Scrisori nu ne mai trimitem, că mesajele sunt mai rapide şi abonamentele de telefon nelimitate (cu excepția acelora, ştim noi care). Skype şi FaceTime rulează, ce ne trabă nouă poştă. Serviciile de curierat sunt şi ele rapide, dacă nu chiar urgente. Quo vadis, homine? Şi unde te grăbeşti aşa?
Ne luăm joburi de căcat imediat după ce-mplinim op’şpe ani sau după bac sau în timpul facultății, că altfel riscăm să ne trezim la doojdoi de ani fără experiență. Mâncăm fast food, că n-avem timp de altceva, deşi transporturile şi comunicarea-s rapide, dacă nu cumva instantanee. Uităm să bem apă şi suntem veşnic obosiți, că n-avem când dormi. Nu ne pişăm când ne vine, ne pişăm când nu ne mai putem abține. Nu mâncăm când ne e foame, mâncăm când apucăm. Nu facem sex duminica, pentru că lunea ne trezim devreme şi mai bine folosim timpul ăla pentru dormit, care oricum este insuficient. Ne bem cafeaua-n maşini sau pe stradă, în timp ce ne-ndreptăm către companiile cronofage care ne dau bani să ne facem abonamente nelimitate la telefon, în timp ce vorbim la telefon, în timp ce fumăm şi-n timp ce ne legăm şireturile, în timp ce ne gândim la sex şi la o mâncare gătită, în timp ce ne-ncordăm să nu ne pişăm pe noi, în timp ce ascultăm muzică fără să ne gândim la versuri (pentru că asta ne-ar da programul peste cap, nu?), în timp ce ne dăm cu ruj să ne admire oamenii care oricum n-au timp să ne observe. Suntem roboți multifuncționali, plini de angoase şi goliți de timp.
Suntem unelte care lucrează contra-timp pentru bani pe care n-avem timp să-i cheltuim cum ne-ar plăcea. Normal că n-am spus nimic nou, cine sunt eu să spun ceva nou? Voiam doar să mă plâng şi să-mi pierd timpul pe care oricum nu-l am. L-ați irosit şi voi pe-al vostru cu ocazia asta, vedeți? Urâți-mă acum, urâți-vă joburile, urâți-vă telefoanele inteligente, urâți traficul şi nu uitați să vă urâți între voi.
Am citit undeva că, până pe la 5 ani, copiii nu înțeleg cum e cu timpul. Nu ştiu la ceas, nu ştiu cu zilele săptămânii, nu ştiu cu anotimpurile, nu ştiu cu anii, nu ştiu cu dimineața sau seara, nu ştiu cu ieri şi mâine. De fapt, l-am auzit eu însămi pe nepo de 4 ani zicând “aseară, când eram eu bebeluş”. Dar copiii ştiu altele mai importante. Ştiu când le e foame, ştiu când le e somn, ştiu când au nevoie să se joace şi ştiu când au nevoie de smotoceală şi alte tandrețuri. În loc să-i învățăm pe ei cum stă treaba cu timpul, mai bine-am învăța noi ce e cu nevoile-astea care ne tot strigă şi pe care n-avem timp să le băgăm în seamă.
Ok! Am tacut! N-as suporta sa-mi beau cafeaua, dimineata, fara sa-mi vad colegii de munca, cacandu-se pe ei de ras, cand le citesc infantilitatile prietenei tale . Zau!
Mai bine taceai, Sanzi! Mai bine taci ! :))))
Nene, dacă ești pe subiect ești liber să critici. Dacă începi cu jigniri te banez.
Mai razvanica, esti cam agresiv, ai vrut si tu sa i-o tragi si ea a refuzat sau care-i treaba?
Uita-te la el, Don Quijote, cum apare sa-ti “repereze“onoarea! Bai, alex91, ti-ai castigat pasarica! Eu n-am avut noroc cu “lindicul principesei“ :)))) Ma duc sa ma-npusc! :))))
Mai bine impusca-te, Razvan, ca daca te-npusti mi-e ca scapi si de data asta.
Sinzi, daca din 4500 de indivizi, din lista, iti apreciaza “scrierea” DECAT vreo 40; cateva “prietene” si cativa indivizi care ti-ar cam trage-o…tu ce crezi femeie? Nu te mai amagi! Bine, nu Capatos, dar si-un videochat ti se potriveste manusa!
Razva, frumosule, chiparosule, ti-a zis cineva ca ai si optiunea sa nu citesti postarile mele demne de Capatos si videochat? Ne pierdem TIMPUL amandoi in stilul asta. Eu o sa scriu in continuare aici si unde mai am eu chef, iar tu o sa te repeti de n ori cu curvia si superficialitatea. Nu mai simplu ne ignoram reciproc?
Si uite asa imi vine cheful sa ma mut intr-un satuc uitat de lume, fara tehnologii si fara companii cronofage, unde timpul sta in loc!
Tatu, de stat pe loc nu sta. Da’ cica daca respiri mai incet trece mai greu, am vazut eu intr-un film. Era cu Jared Leto, deci credibilitate over 100% doar pentru asta.
Hm! Cam naive “compunerile” matale. Te chinuie rau talentul! Bine ca esti perseverenta! :)))) Zi-i inainte s-avem si noi de ce ne amuza! Dar acum, serios, tot mai potrivita ai fi ca asistenta a lui Capatos, zau!
Razvan, feedbackul e intotdeauna bun. Ma bucur ca nu-ti sunt indiferenta.
Cat despre Capatos, urmaresti? Ca pari sa stii totul despre emisiune, inclusiv ce fel de oameni inca nu sunt acolo, dar ar trebui sa fie.
Toate bune 🙂