40 de zile în România – Programul Primul Cort

Nu e rău. Las motocicleta pe dreapta, scot bagajele, pun cortul, fac o mâncare rapidă la aragazul portabil, desfac o bere, trag un hanorac că-i prea frig serile. Și mă uit la munți.

Sentimentul nu e deloc de neglijat, sunt puține lucruri care-mi dau mai multă satisfacție în această perioadă. Numai că partea asta frumoasă, cu apusul care vine fix când am eu cortul pus, salteaua umflată și mâncarea gata e doar… e doar o parte din ecuație. Urmează și părțile mai puțin plăcute. Și nu sunt puține. După 19 zile pe drum m-am gândit să dedic un episod și statului la cort, mai ales acum, într-o perioadă în care am ajuns să am nevoie de tot mai mult somn din cauza asta, din cauza oboselii care s-a acumulat.

Cortul – pregătirea și organizarea

Spuneam cui mă mai întreba, spun acum pentru toată lumea, că văd că episoadele astea au ajuns să fie citite de câteva mii de oameni în primele 48 de ore de la apariție. Primul stres e cel legat de loc. Știu că pare contraintuitiv, că e ditamai România, însă locurile în care poți campa nu sunt chiar atât de multe pe cât ați putea crede. Sau sunt, reformulez. Locurile de campat frumoase nu sunt atât de multe pe cât ați putea crede. Eu stau la cort nu ca să mă joc de-a Bear Grylls, să fie chin, stau la cort pentru partea frumoasă. Asta înseamnă că sunt în căutare de locuri frumoase. Nu stau în pădure, între copaci, că nu e nimic interesant. Nu stau pe marginea drumului, nu stau pe lângă blocuri, nu stau pe câmpuri între culturile de porumb. Nu vreau să stau, dacă am de ales, pe lângă așezări omenești și nici nu vreau să pun cortul pe lângă lacuri în care se pescuiește ”sportiv”, să fiu înconjurat de gunoaie, căcați și pișați acoperiți de șervețele umede, așa cum e plin prin România.

Așadar, dealurile împădurite, pajiștile de munte, locurile în care chiar aș vrea să așez cortul devin mult mai greu de găsit. După ce îmi pun cortul intervine restul rutinei de seară. Cortul e doar prima piesă. Urmează salteaua, umflată și așezată. Urmează sacul de dormit, apoi schimbatul hainelor de moto în haine de cort, normale. După asta începe partea legată de mâncare, dacă n-am ciupit ceva înainte de campat. Aragazul, oala, fiert apă, spălat, tăiat, mâncat, spălat, curățat, strâns.

Cortul – viața și somnul

Trebuirile ”gospodărești” sunt, așa e, urmate de relaxare. Zac în hamac și mai citesc sau muncesc ceva cu laptopul în brațe. Sau pur și simplu mă relaxez, îmi întind oasele. Însă urmează somnul și nu e chiar așa plăcut cum ați putea crede. Statul la cort, din punctul meu de vedere, e ok în două situații. Una în care n-ai de ales, iar cortul e cea mai bună variantă din viața ta, Doamne-feri și apără! Și alta e aia în care ai un weekend, un weekend prelungit sau, hai, 5-7 zile în care faci o ieșire la mare sau la munte și ți-o încerci cu cortul. Doar că la mine nu e așa. Eu nu stau în același loc. Eu nu fac plajă ziua, să fiu relaxat și odihnit. Sau nu dau la pește 12 ore și apoi mă pun la culcare. Eu merg toată ziua pe motor, depun efort, mă plouă, mă topește canicula, transpir din abundență sau îngheț de frig sus pe munți, pe unde ajung cu motocicleta.

Iar odihna la cort nu e, vă garantez eu, nici pe departe similară celei pe care o obținem într-un pat. Indiferent de cort, de saltea, de condițiile în care o faci. Tot câș mai dormi, tot mai intră un pic de vânt, tot te mai terorizează niște muște, niște țânțari, o ploaie torențială. Cele opt, să zicem, ore de somn sunt 5-6 în cele mai fericite cazuri și am nevoie, fără să exagerez, de minimum 30 de minute în fiecare dimineață de la trezire până la ridicare.

Cortul – împachetatul și plecatul

Diminețile, după rutina descrisă mai sus, înseamnă cafea. Trecerea de la 3 în 1 la un espresso de calitate foarte bună – am explicat în textul ”În Breb se zace” cum am obținut asta – a fost un boost incredibil. Cafeaua de dimineață e unicul moment plăcut, dincolo de potențialul view frumos pe care îl am câteodată. După asta urmează cea mai urâtă parte. Strânsul. În condiții ideale, adică o noapte uscată, totul se petrece în sens invers celui de la sosire. Doar că nu prea am avut parte de condiții ideale și, chiar dacă nu a plouat, diminețile la munte sunt de obicei ude. Cortul e ud, plin de iarbă și de insecte. Trebuie strâns, uscat rapid la soare dacă e cazul, apoi împachetat în husa care parte tot mai mică pe noapte ce trece, mă forțez mereu să îl fac să încapă. Sacul de dormit, la fel. Nu cred că l-am împachetat niciodată mai rapid de zece minute, cu tot cu saltea. Apoi hainele, apoi montatul bagajelor pe motocicletă, asiguratul lor. De asta e important rolul cafelei bune și energia care rezultă. În fiecare dimineață consum energie pe care, altfel, n-aș consuma-o.

Și ziua o ia de la capăt. Cu aceleași recompense pentru care sunt profund recunoscător, dar și cu aceleași dileme și provocări.

Despre pescuit nu am prea multe de spus. Am încercat asta de trei ori până acum. În râul Moldova, umflat și rapid, acolo unde a fost un eșec total. Apoi într-o baltă amenajată la Ocna Mureș, cu zero rezultate, deși păreau condiții ideale. A treia oară într-un iaz, acolo unde cel mai mare pește prins, și am prins vreo zece în două zile, era cât un pachet de țigări. E o activitate relaxantă, dar departe de a fi furnizor de mâncare. Dacă depindeam, prin absurd, de pescuit pentru a mânca era destul de grav.

Nu am stat la cort în toate aceste nopți, am mai stat la căsuțe de camping și pensiuni. Am scris asta pentru a picta o imagine reală a ceea ce înseamnă statul la cort în cazul meu. Nu mă plâng deloc, nu regret, ar fi culmea. Ar fi culmea să mă plâng că mă plimb 40 de zile pe oriunde vreau în România cu cea mai bună motocicletă adventure-touring din lume.

M-am odihnit două zile, mâine mă pun la drum și vreau să ajung într-un loc în care, înțeleg, n-am semnal la telefon, nici internet. Dacă reușesc, că e vorba despre parcurgerea unui drum prin pădure, drum greu și plin de noroaie și gropi, o să iasă ceva frumos. Dacă nu, nu.

Din seria 40 de zile în România:

• De ce?
• Ciobanii din Lunca Jijiei
• Autenticul nu e poetic
• Acolo unde turistul e inamic
• Maramureș, mai pe lângă
• Mi-e teamă că nu mai plec
• În Breb se zace
• Cum fac să stau în Apuseni?
• Liniștea și foamea din munți
• Țară frumoasă, solicit ajutor

[instagram-feed]