web analytics
Fotbal intern

3 motive pentru care Daum e un selecționer potrivit

Am scris atât de des în ultima perioadă pe tema Daum e rău încât lumea are impresia că-s ca lemnele de la TV, ăia care grăiesc la comandă și, de cele mai multe ori, fără argumente clare. La mine nu e cazul, eu discut pe evenimente, pe stări de fapt, pe situațiile cu care ne confruntăm. Nu pot să fiu pro ceva de la început și până la final dacă văd că acel ceva nu mai e OK. De asta, aviz imbecililor anonimi, nu o să consider mereu că Niță merită la națională sau că Stanciu e cel mai bun jucător român al momentului.

În fine, în demersul meu argumentat cu privire la incompatibilitatea lui Daum cu realitățile fotbalului românesc din acest moment am făcut precizări, bine subliniate, și cu privire la lucrurile bune aduse de numirea și de activitatea neamțului. Le rezum aici, să am probe la proces:

1. Transparența parțială în relația cu microbiștii, via presă. Am spus parțială pentru că așa e, nu e totală, dacă era totală așteptam și răspunsuri la întrebările incomode. Dar chiar și așa, felul în care comunică echipa națională de fotbal e schimbat în bine. În bine de tot, deși n-a fost un efort. A fost pur și simplu revenirea la normalitate. Iar faptul că cititorii și telespectatorii au posibilitatea ca înainte de meciuri să citească/vadă 10 interviuri diferite cu fotbaliștii și cu antrenorii e un plus uriaș. Sponsorii pentru asta vin alături de fotbal, pentru acțiuni de pe urma cărora să aibă de câștigat, iar vizibilitatea dorită de Daum e de lăudat.

2. Anularea discuțiilor de tipul ”Gigi impune jucători naționalei”. Și înlocuiți ”Gigi” cu ce personaj din conducerea fotbalului românesc vreți voi. Vă mai aduceți aminte discuțiile date de convocarea unui număr mare de steliști, nu? Îi comanda Gigi! Sau de dinamoviști, sau de olteni, sau de orice. Toate erau puse pe seama prieteniilor dintre selecționeri și oameniii din fotbal. Ori acum actuala conducere de FRF nu e prietenă cu nimeni, iar pe Daum nu își permite niciun ”Gigi” să-l abordeze. Deci e plus!

3. Contactul cu metodele moderne de pregătire. Și aici e doar un lucru normal, însă cu normalitatea ne lăudăm din păcate. Am văzut cu ochii mei, am mai auzit și de la fotbaliști, ceea ce a adus Daum în materie de metode de lucru este de necomparat cu ceea ce exista înainte. Pițurcă, spre exemplu, era atât de raw încât era un chin pentru fotbaliștii din străinătate să suporte zilele de cantonament cu antrenamentele de rigoare. Lipsea noul, lipsea modernul, lipsea fun-ul, lipseau ingredientele pe care un antrenor este obligat să le pună ca să nu își distrugă psihic fotbaliștii, mai ales pe ăia care, repet, știau cum se face treaba de pe la cluburile din străinătate.

foto: FRF

foto: FRF

4 comentarii

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.