Când mergeam eu zile întregi prin pustiul Siberiei, pe macadam, prin bălți, gropi, zăpadă, noroi și altele, mă gândeam că în sfârșit GS-ul și-a găsit întrebuințarea perfectă. Pentru că din punctul meu de vedere un posesor de GS care folosește motocicleta exclusiv pentru asfalt a făcut o alegere proastă. Dacă tot vă place asfaltul și sunteți fani BMW Motorrad, luați-vă fraților XR, că e mai ok. În fine, m-am întors din Siberia fără damage la motocicletă și am stat pe bară cu ea până la finalul lui august. Adică până a început GS Transilvania Tour 2017, probabil cel mai complicat lucru concentrat pe care l-am făcut vreodată cu motocicleta. Norocul a fost că pe cât de complicat a fost, pe atât de mișto au fost și experiențele. Să vedem.
Traseul
Am făcut vreo 1300 de kilometri prin România. Am plecat de lângă Brașov, ne-am cocoțat pe drumuri de munte și pe forestiere prin zona Sf. Gheorghe, Miercurea Ciuc și am coborât spectaculos spre Cheile Bicazului, cu final la Lacul Roșu. De acolo am început a doua zi și am trecut prin cele mai grele momente de pilotaj moto pe care l-am avut vreodată după porțiunea Churapcha de pe Drumul Oaselor, din Siberia. Traseul din ziua a doua de la GS TT 2017 a urcat în munții Călimani și am avut parte de o porțiune super solicitantă. Drum de munte, îngust, plin de bolovani înalți, groși, ascuțiți, imposibil de evitat. Eu, cu F800 GS, am avut totuși parte de o misiune mai ușoară decât colegii cu 1200 GS, așa că s-a lăsat și cu niște căzături. După două zile în care am scos băieți din râuri reci de munte și am urcat la peste 2000 de metri pe un traseu imposibil, mi-a venit și mie rândul. A treia zi am plecat de la Borșa, din Maramureș, și am coborât spre Cluj. Drumul tot o combinație de puțin asfalt, mult pietriș, drum cu pământ bătătorit, iar relaxarea pe care mi-au dat-o primele două zile fără incidente m-a făcut să tratez superficial unele porțiuni, motiv pentru care am trânti motocicleta și am julit niște chestii. Partea bună e că la GS TT ai parte și de asistență tehnică, așa că niște Poxipol mai târziu am putut continua. După Cluj am pornit în ultima zi, un pic mai mult asfalt, însă mult mai mult praf. Și mai multă căldură, dar niște peisaje absolut extraordinare care ne-au condus pe drumuri secundare către Sighișoara, acolo unde a avut loc ”ceremonia” de finish.
foto: Andrei Florea
foto: Andrei Florea
foto: Andrei Florea
De ce mă bucur c-am fost la GS TT 2017
Pentru că mi-am dat seama că ce știam eu despre mersul în offroad e la doișpe mii de ani lumină față de ceea ce ar trebui să știu, dacă tot am un GS. Pentru că am descoperit drumuri și zone din România pe care nu le știam și în fața cărora am rămas mut. Pentru că am descoperit că F800 e o alegere bună pentru ceea ce am eu de gând să fac cu motocicleta în următorii ani, continui să cred că R1200 e prea… complicată pentru mine. Pentru că am înțeles cât de importante sunt gumele bune pentru suprafața pe care urmează să rulezi. Și am aflat asta atât de asfaltul pe care patinam, cât și pe pietrișul de munte pe care mă străduiam să am aderența pe care cei cu Michelin Anakee Wild defilau. Mă bucur c-am fost la GS TT pentru că mi-a plăcut să merg (pe distanțe mici) în grup, să îmi adaptez mersul la mersul grupului, să fur tehnici de la alți oameni, să beau (n-am băut) o bere la final de zi analizând traseul alături de alți 20 și ceva de oameni.
foto: Andrei Florea
foto: Andrei Florea
De ce vreau să merg și la GS TT 2018?
Nu știu ce va fi la anul, dar acum știu că aș vrea să particip. Munca celor de la RideX, organizatorii GS TT, este nemțească rău de tot. Știu că și la anul vom avea parte de un traseu bine documentat, de o proporție corectă de greu/moderat/ușor, de părți ale României pe care n-aș avea cum să le străbat altfel. Vreau să merg și pentru că, până la GS TT 2018, am de gând să fac niște cursuri RideX pentru offroad și pentru că vreau să văd cum merge Gotze cu cauciucuri cramponate, nu cu compromisul pe care l-am avut anul ăsta, adică cele cu care m-am întors din Siberia.
