web analytics
Trans-Siberian 2016

Trans-Siberian 2016, ziua 9. Andri, boschetarul din Irkutsk, născut în nordul Siberiei, care vorbește engleză

Mă trezesc în miros de mâncare, ca sâmbetele din copilărie. Cobor în sufragerie și constat cu surprindere schimbarea meniului. Un terci delicios, mezeluri și legume, plus niște mini-clătite cu un sos de lapte condensat. Ling tot, beau și o cafea, plătesc doamnei cazarea și plec. Trebuie să iau microbuzul spre Irkutsk. E 11 dimineața, la 21:45 îmi pleacă trenul spre Vladivostok. Evident, același tip de microbuz, alt șofer. “Irkutsk, bosule?” Nu mai plouă și chiar dacă și ăsta are geamuri fumurii reușesc să văd frumusețea râului Angara. Plec singur în microbuz, dar se adună lumea la opririle de pe traseu. După vreo 10 kilometri urcă și Satan. Îi zic așa pentru că un simplu om nu poate mirosi ca el. E bătrân, peste 55 de ani, e îmbrăcat frumos, dar candește de-mi mută nasul. E o transpirație complexă, în straturi. O știți? E aia amară-pelin, de câteva zile, constantă și puternică de-ți rămâne pe gât câteva ore după ce o inhalezi. Apoi, la hopurile de pe șosea, mișcările subțiorilor eliberează dulcele-acrișor, ăla pe care-l simți călduț și cu un ușor touch de tocăniță stricată. Noroc că șoferul meu nu o lasă sub 100 și sufăr doar vreo 40 de minute.

Good russian food

Good russian food

Garsoniera in spate

Garsoniera in spate

Cobor înainte de capăt. O doamnă cu fetele ei face semn șoferului să oprească și profit de ocazie și sar din microbuz. Sunt lângă “Central Park” și, super coincidență nebună, foarte aproape de locul unde vreau să-mi petrec ziua. Se numește Kvartal 130 sau The 130th District și este ceea ce imbecilii de la București nu-s în stare să facă cu centrul vechi. Să vă explic. Fondat undeva pe la mijlocul anilor 1600, Irkutsk-ul a fost construit din lemn. Fo’ real! Case de lemn, poduri de lemn, totul de lemn. A ars major la un moment dat însă au rămas destule construcții foarte vechi pe care responsabilii orașului le au în grijă. Kvartal 130 a apărut pe un loc cu potențial, dar în care agenții comerciali nu apăreau din cauza celor care stăteau abuziv în zonă. A venit primăria și i-a alungat pe gândaci, au fost recondiționate casele vechi, unele au fost aduse cu totul din alte părți ale orașului, altele sunt doar fake, pentru impresia artistică. A ieșit ceva mișto, o zonă pietonală plină de restaurante, cafenele, locuri de joacă, magazine. La intrarea în zona asta e o statuie uriasă a unui babr, o creatură mitologică care e reprezentată pe stema orașului și care, din câte am înțeles, e cel mai fotografiat obiectiv din Irkutsk.

Babr, creatura nebuna din Irkutsk

Babr, creatura nebuna din Irkutsk

Kvartal 130, un centru istoric facut de oameni destepti

Kvartal 130, un centru istoric facut de oameni destepti

Din nou Kvartal 130

Din nou Kvartal 130

Da. Pantofii lui sunt ciocati.

Da. Pantofii lui sunt ciocati.

Dau o tură de control, apoi mă așez pe bancă lângă babr să observ lumea. Sunt abordat imediat de doi tineri, băiat și fată, care fac chetă. Pentru ecologizarea Baikalului cică. Pentru o donație de 300 de ruble îmi oferă o felicitare hand made, cu ceva plante din zonă. Bine, mă, fie. Că poate-am poluat și eu zilele astea, meritați 300 de ruble. Vederea banilor îl stimulează și pe boschetarul zonei. Bătrân, peste 60 de ani, fumează o țigară puturoasă. Vine spre mine, îmi întine mâna și mă salută. Îi bag clasicul “I don’t speak russian” și mă gândesc că dispare. Când colo… “My name is Andri. I was born in a small village in northern Siberia. Now I need help”. Uite cine s-a trezit să știe engleză în toată Rusia asta. Îmi place de Andri, scot 100 de ruble să-l omenesc. El nu, că nu vrea așa mult, vrea 50. “N-auzi, mă, că n-am 50? Ia suta și taci”. El niet și niet, că nu vrea suta. Mă scotocesc, am mărunțiș vreo 30 de ruble, adică aproape nimic. E fericit, îi ajung cică, îi ia și pleacă după ce-mi trage un “Be happy in Russia”.

E aproape 2 și eu sunt obișnuit să bag ca porcu-n mine. A trecut ceva de la micul-dejun. Mă întorc în Kvartal 130 și trag pe dreapta la un resturant ce pare fiță, cu specific mongol. Îmi recomandă chelnerul ceva, merg pe mâna lui pentru că oricum nu pricep nimic, și când colo mă trezesc că-mi aduce ce am mâncat ultimele zile la Listvianka. Adică frigăruile alea, ceapă, sos tomat, plus un piure cu brânză. Bine, dar acum sunt gourmet rău, mult mai aromată carnea, mult mai bună. Beau o apă ce pare scumpă, apoi un capuccino extraordinar, de genul M60 în București și plătesc doar 700 de ruble, incredibil de puțin. Mai am o grămadă de timp de pierdut, așa că intru și într-un mall unde, după 10 minute de frecat holurile, intru în alt restaurant. O apă Baikal, un alt capuccino și un cheesecake. Mă întorc cu 40 de kile în plus acasă.

Pauza de civilizatie

Pauza de civilizatie

Felicitarea hand made

Felicitarea hand made. Probabil isi vor lua krokodil de banii mei

Deși sunt vreo 3 kilometri până la gară decid să o iau pe jos, mai am ore multe până la tren. Așa descopăr un oraș pe care l-am judecat greșit când am coborât din Trans-Siberian. Irkutskul e superb în zona lui centrală, absolut minunat. Fac o oră bună până la gară, cu tot cu opriri, și nu regret că mă dor picioarele de mor. La gară, nimic special. Îmi printez singur biletul la automatul de bilete, apoi mă înființez lângă priza care-mi va alimenta telefonul pentru următoarele 3 ore, cât mai am până la tren. E liber, aer condiționat, și situația e bună până cu vreo 40 de minute înainte de tren. Sala e inundată de vreo 50 de muncitori din Coreea de Nord care, cred eu, merg la Vladivostok ca să o ia mai apoi spre țara lor. Cred că au muncit în construcții în Irkutsk, așa par după varul pe care-l mai au încă pe mâini. Îmbrăcați sărăcăcios, cu dantura proastă și încălțăminte de carton, toți au în piept insigne cu chipul conducătorului sucombat, ta-su lu’ ăsta gras de acum. Îi analizez vreo 5 minute, sunt triști toți.

Bossu

Bossu

20160719_165622

Gara din Irkutsk de peste raul Angara

Gara din Irkutsk de peste raul Angara

“Trenul 100 Moscova – Vladivostok trage la linia 4. Numerotarea vagoanelor începe cu…”. E al meu, trei zile și șapte ore până la capătul de est al continentului. Sper să fie bine, deși am un sentiment că nu o să fie așa…

7 comentarii

Leave a Reply to axel X

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.