web analytics
Trans-Siberian 2016

Trans-Siberian 2016, ziua 7. Drumul groazei spre Lacul Baikal

După trei nopți dormite într-un pat de tren aș fi crezut că primul pat real pe care îl prin va fi mană cerească. Greșit ca culoarea echipamentului de rezervă al Stelei, ăla pe care inteligenții de la Nike România s-au gândit să-l replice după eroarea Adidas din finala 1986. Am spus inteligenții de la Nike ironic, ați prins-o sper. Patul de la hotelul meu din Irkutsk e excelent, dar dorm prost. Mă trezesc cu alarma la 9 jumate, ceea ce în România înseamnă 4 jumate, și mă tresesc frânt. Fusul orar mă rupe mai rău ca-n New York. Micul dejun e formalitate, mănânc doar ca să nu plec la drum pe stomacul gol. Reușesc să fiu complet imbecil și să rup rucsacul, suficient cât să distrug un fermoar impermeabil și să mă enervez.

Dacă vă prinde vreodată noaptea prin Irkutsk, trageți la hotelul ăsta. Recomand!

Dacă vă prinde vreodată noaptea prin Irkutsk, trageți la hotelul ăsta. Recomand!

Ați fost vreodată în Turcia altundeva decât în Istanbul sau în stațiunile turistice? Nu? Atunci la Adjud ați fost? Sau la Severin? Așa e și zona din Irkutsk unde m-am învârtit eu jumătate de oră, e gri, deloc impresionantă, banală spre urâtă. Recepționerul mi-a explicat cu o seară înainte unde trebuie să ajung ca să iau microbuzul spre Listvianka, localitatea de pe malul Lacului Baikal, dar evident că nu nimeresc din prima. Începe să plouă, iar un șofer de maxi-taxi mă pune să mă întorc înspre hotel, deși nu cred că a înțeles ce l-am întrebat. Mă întorc degeaba, așa că mai întreb pe cineva, un puști chelios care stă în stație, așteaptă autobuzul. Nu știe engleză deloc, dar ridică din sprâncene când aude Listvianka. Îmi face semn să îl urmez și o fac, ascultător. Merge pe jos, prin ploaie, cam 5 minute, exact în locul unde mi-a indicat și recepționerul să merg. Evident, trebuia să mă uit 50 de metri mai spre stânga și vedeam cele 20 de microbuze care așteaptă călători. N-am făcut-o, sunt obosit rău. Îi strâng mâna băiatului care m-a adus până aici, iar un gest frumos care nu prea se petrece prin România. Acum 4 ani parcă știu că am întrebat pe cineva în Craiova unde e nu știu ce parc, eu aflându-mă fără să știu exact lângă parcul ăla. M-a înjurat de morți și mi-a zis să-mi cumpăr hartă.

Înainte să plece, băiatul îl întreabă pe șofer dacă merge spre Listvianka, primește aprobarea și mă lasă să mă urc. Microbuzul? Un FIAT cum pe la noi nu cred că mai au voie să circule, mai ales după seria aia de accidente mortale. Scârțâie ca toți dracii și nu de vechi, de uzat ce e. Vreau să-mi pun centura, dar locașul unde ar trebui să intre e spart. Afară plouă cu spume, geamurile sunt toate fumurii și se aburesc în permanență în lipsa oricărui sistem de ventilație. Soferul, un puștan, merge cu o viteză care mă face să mă gândesc doar la accidentele teribile de pe șoselele Rusiei, alea pe care le poți vedea doar pe liveleak pentru că-s prea dure pentru YouTube.

Ecrane care cad din tavan, calitate pe microbuz

Ecrane care cad din tavan, calitate pe microbuz

Sunt cam 75 de kilometri până la Irkutsk și am mâinile transpirate. Asfaltul e inundat pe multe porțiuni, drumul e plin de mașini, ștergătoarele merg pe cea mai mare viteză, dar omul meu n-o lasă sub 120 nici mort. Evident, drum național cu o bandă pe sens! Mă gândesc deja că în caz de acvaplanare să sar repede sub baba grasă din spatele meu, contorsionarea fiarelor mă poate ocoli sub suta ei de kile. Nu glumesc, chiar la asta mă gândesc. Emoțiile dispar cu apropierea de destinație, mai ales după ce pe partea stângă a drumului încep să apară peisajele. Mai întâi cu ultimii kilometri din râul Angara, cel care se varsă în Baikal și care o face spectaculos. Apoi cu Baikalul. Se vede de departe, în ciuda ploii, pentru că e ditamai întinderea de apă. Ajungem cu bine, într-un final, îi plătesc omului 125 de ruble pentru drum, muream și ieftin dacă muream, și cobor. E exact cum îmi imaginam, cum am văzut din România pe Google Maps, ba mai mișto. Apa e limpede cristal, e dimineață și nu prea e mișcare, aerul de la muntele din apropiere e rece și curat.

Privelistea mea tot drumul prin geamurile fumurii si aburite

Privelistea mea tot drumul prin geamurile fumurii si aburite

Lacul Baikal, țărmul de la Listvianka

Lacul Baikal, țărmul de la Listvianka

Măcar face selfieuri de pițipoancă decente telefonul ăsta

Măcar face selfieuri de pițipoancă decente telefonul ăsta

Plouă de rupe peste Lacul Baikal

Plouă de rupe peste Lacul Baikal

O iau la pas spre capătul celălalt, cazarea îmi e acolo, chiar dacă am ajuns cu 4 ore mai devreme decât ora pentru check-in. Ușor-ușor lumea începe să vină în Listvianka, văd că se deschid și magazinele, tarabele. Consumul nervos din microbuz mi-a făcut foame, asta sau faptul că-s fomist de la cât de mult m-am obișnuit să bag în mine de când am venit în Rusia. Trag pe dreapta într-un soi de bazar la a cărui intrare e o construcție din lemn cu etaj. Jos sunt grătare, sus sunt mese. 100 de ruble porția de orez cu morcovi și ceva carne, de vită cred. Plus 60 de ruble o cola. Pierd jumătate de oră și pe acolo, mâncând și contemplând mișcarea de pe faleză. Nu trag de cola, o iau cu mine și cobor la timp pentru a vedea cum o femeie trage un elan ?!? după ea într-o curte. Mkay… Începe iar ploaia, mai tare, așa că mi-o forțez spre cazare.

Mâncare ieftină si bună, pregătită la cazan în fața clientului

Mâncare ieftină si bună, pregătită la cazan în fața clientului

Am ales o pensiune care e cam la 1 kilometru în sus pe unul dintre cele doar 3 drumuri care taie practic faleza din Listvianka și care urcă spre munte. Ajung, intru și sunt întâmpinat de nimeni. Nu e nimeni în jur. Nu există recepție, dar văd o groază de perechi de încălțăminte la intrare lângă un coș de rufe plin cu papuci de casă albi, de tip hotel. Pricep mesajul, mă descalț, și merg spre lumină. Imediat apare un băiat de vreo 20 de ani, tatuat complet pe ambele mâini și din spatele lui o doamnă corpolentă. Gazdele, cred. Ne salutăm, mă întreabă dacă vorbesc rusă, eu zic că vorbesc engleză. Ea se strâmbă, eu la fel, ea râde, eu la fel. Îmi zice că my room încă nu e clean, eu îi zic că știu, dar că am venit pentru că am ajuns prea devreme în Listvianka și pentru că-s obosit. Ea fuge să îmi clean the room, ăsta mic mă așează la masă. Cafea? Vine imediat, cu lapte cu tot, din partea lor. Mâncare? Gustă și asta, ia și asta. Îmi aduce parola de la internet, îmi deschide televizorul ca să văd Stuart Little dublat în rusă, iar după vreo 30 de minute îmi aduce cheile. Am camera a mai bună din pensiune, pare-se. La etajul 3, central, cu cele mai multe ferestre, baie cu cadă și pat mare. Dorm câteva ore.

Privelistea din balconul camerei mele

Privelistea din balconul camerei mele

Camera mea fără TV, cu semnal slab de WI-FI, dar cu cel mai confortabil pat ever

Camera mea fără TV, cu semnal slab de WI-FI, dar cu cel mai confortabil pat ever

Mă trezesc cu bale. Nu Gareth. Iau hanoracul pe mine, bluza impermeabilă și ies din nou pe faleză. De data asta pentru o plimbare mai lungă, o oră și ceva în care scanez împrejurimile, mă spăl pe mâini în Baikal și în care, evident, mănânc. Frigărui de porc cu salată de ceapă călită și sos tomat. 200 de ruble. Plus o bere Baltika 7, o sută de ruble. Asta cam scumpă. Nu o mai frec mult, oricum plouă. Revin la hotel pentru un live pe Facebook și pentru odihnă. Mâine e zi full în jurul Baikalului!

Ultimul etaj, camera din mijloc. Acolo stau

Ultimul etaj, camera din mijloc. Acolo stau

Bazar cu prostii pentru turisti. Evident, mi-am luat magneti

Bazar cu prostii pentru turisti. Evident, mi-am luat magneti

Masacrarea peisajului urbanistic local. Asta e cel mai scump hotel din Listvianka

Masacrarea peisajului urbanistic local. Asta e cel mai scump hotel din Listvianka

Apa limpede de Baikal

Apa limpede de Baikal

Cina. Cina a fost bună!

Cina. Cina a fost bună!

*Azi a fost o zi bună, mi-am încărcat telefonul doar de 3 ori. A doua oară m-a ținut bateria 3 ore și 20 de minute! Samsung S6 FTW! Vorba aia, dai 30 de milioane pe un telefon, dar măcar te asiguri că nu te ține bateria când ești plecat la 6000 de kilometri de casă! Sunt convins însă că e un aparat perfect pentru selfie-uri la Loft. Sau Casa Manelelor, după caz. Îl vând în primele 24 de ore după ce aterizez pe Otopeni și nu mă mai ating vreodată de un telefon Samsung!

13 comentarii

  • S7 edge bate tot ce e pe piata la capitolul baterie. Nu ai incotro tot la Samsung ai sa ajungi pe motivul asta

  • Daca ti-a placut Baltika 7 o gasesti si in Romania la Auchan. La noi la Cluj am vazut o la 2.89 Lei Tot la auchan mai gasesti si Baltika 3 (clasica), Baltika 4 (bruna), si Baltika 9 (strong) are 8%.
    Cand ajungi la Vladivostok iti sugerez sa mergi la piata, acolo vei gasi tarabe intregi cu galeti pline cu caviar rosu vrac. Pretul ar trebui sa fie undeva la 2500 ruble/kg (140lei). Eu zic ca merita sa incerci la pretul asta pentru experienta de a manca caviar cu lingura)))

    • I hate peşte, i hate caviar. Poti sa mi aduci cel mai negru caviar din lume, nu ma ating de el. Asa taran sunt 🙂

  • ia-ti un note3, n-o sa fii dezamagit, bateria tine o zi, cu luminozitea la 45%, filmeaza 4k, 3GB de RAM

  • Plov se numește orezul ala cred…pilaful nostru,și Baltika7 e cam berea lor cea mai buna,de acolo și prețul.Ai văzut dozele de 1L?

    • 1000 si e al tau. Cu pachetul complet, incarcator wireless si vreo 3 huse scumpe si discrete 🙂

      • 950 ultimul pret… stii cum e, bate – troncane.. Deci, batem palma? Cum eu topesc ~12000km/luna o sa fie incantat ca-l plimb la fel de mult ca tine…

Leave a Reply to Nichita X

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.