Trans-Siberian 2016, ziua 14. Totul începe și se termină în Piața Roșie din Moscova

Acum două săptămâni fix aterizam la Moscova și mă repezeam direct în Piața Roșie, fără să mai trec pe la hotel să-mi las bagajul. Una dintre cele mai mari aglomerații de obiective turistice cunoscute din întreaga lume, Piața Roșie a fost locul de unde a început călătoria mea cu Trans-Siberianul spre Vladivostok. Tot în Piața Roșie s-a terminat, cu doar câteva ore înainte de avionul cu care voi ajunge pe Otopeni.

Alarma telefonului sună în același timp cu cea a iPad-ului, adică la ora 05:00. Sunt rupt, n-am reușit să adun mai mult de 2 ore și ceva de somn și trebuie să plec la aeroport. N-am timp decât să mă spăl pe față și pe dinți că doamna blondă se ocupă de treabă. “Mister Cristian, go down taxi six one six”, îmi urlă-n telefon. Speriat, o tai pe scări, ies din curtea hotelului și mă urc în taxiul 616 care mă așteaptă conform înțelegerii. Mulțumesc, doamnă blondă din Vladivostok. O tăiem spre aeroport, unul aflat la vreo 55 de kilometri de oraș. Suntem pe străduțe întunecate, alt drum decât cel pe care mi-l arată Google Maps-ul pe care l-am pornit pe șestache, și șoferul primește un telefon. Spune doar “da” și trage brusc stânga de volan în fața unei porți de fabrică. E momentul în care zic că-i gata, asta a fost și caut briceagul prin buzunarele rucsacului, măcar să provoc și eu ceva daune dacă tot voi fi tâlhărit. Soferul, un grăsan de 2 metri, se întoarce spre mine și, cu cea mai blândă voce din lume, mă întreabă: “Sorry, you Cristian? Hotel call me to ask if you Cristian”. Pfff, îmi revine sângele-n creier. Da, bosule, sunt Cristian și m-am pișat pe mine, ‘ți-ar hotelul al dracului cu blonda ta speriată că mi-a furat altcineva taxiul.

Drumul spre aeroport. Apropo, rusii au mega autostrada si in estul indepartat

Drumul e lung și plictisitor de pe bancheta din spate a mașinii ăstuia. Apropo, în Vladivostok ca, de altfel, în toată partea estică a Rusiei majoritatea mașinilor au volanul pe dreapta. Explicația e simplă, mașinile sunt importante din apropiata Japonie și la ruși e voie cu volanul pe orice parte. Ăsta nu știu ce are, o hibridă în orice caz, dar are meniul display-ului în japoneză, nu știu ce înțelege din el. Probabil de aia nu a dat drumul la muzică și am mers în liniște deplină și stânjenitoare o oră și un pic. În fine, ajungem, plătesc cele 830 de ruble pe ceas, plus 120 șpagă, și cobor în fața impresionantei clădiri a aeroportului din Vladivostok. Nu e foarte aglomerat, cursele de aici nu sunt multe. Se zboară cu vreo 2 curse zilnice spre Moscova, spre orașele mari din apropiere și internațional spre Seul, Hong Kong, Beijing și celebrul Pyongyang din Coreea de Nord. Eu merg spre capitală cu zborul de 09:20 de la poarta 7, poartă la care pierd timpul urmărind câteva episoade din House în așteptarea avionului.

Clădirea aeroportului din Vladivostok nu arată tocmai rău

Taub din House, în asteptarea avionului care trebuie sa aterizeze de la Moscova

Superb! Boeing 777-300 ER cumpărat de nou acum 2 ani si jumătate

Ce avion! Un superb Boeing 777-300 ER din flota Aeroflot, aeronavă nouă, de vreo trei ani, o bijuterie. Cei care se pricep la fenomen mă vor înțelege. Am locul 34K, la geam, dar nimeresc nasol. La culoar stă un moș gras, la mijloc o băbuță grasă care stă cu 1/3 din corp peste mine. N-am ce face, mi-e jenă să cer stewardeselor să mă mute și oricum nu prea ar avea unde, e cam plin. Decolăm la timp și suntem anunțați că timpul efectiv de zbor va fi de 7 ore și 55 de minute, cu tot cu manevre se duce la 8 ore jumătate. Tot e cel mai lung drum cu avionul ever pentru mine, la New York am zburat de la Frankfurt mai puțin, 7 ore jumătate pare-mi-se. Încep cu House pe iPad, pauză de masă, o oră de somn, continui cu The Departed pe IFE-ul avionului, pauză de somn pentru băbuță pe umărul meu. Altă pauză de somn pentru mine, vreo 2 ore, apoi trezirea, a doua masă, cafele și pregătiri de aterizare. Avionul e pus pe pistă impecabil, așa cum au fost și precedentele două zboruri cu Aeroflot pe care le-am făcut până acum, o iau spre trenul rapid. Am plecat din Vladivostok pe 24 iulie la ora 9:20 si am ajuns în Moscova pe 24 iulie la ora 10:20. Pentru mine, ziua de azi are 24+7 ore.

V-am mai spus de Aeroexpress, da? Trenurile moderne, cu aer condiționat și wi-fi care fac legătura dintre cele trei aeroporturi mari ale Moscovei și centrul orașului? Totul merge bine și ajung la hotel. Nu știu de ce (am ales hotelul în timp ce trebuia să pierd ore prin Vladivostok, sub influența epuziării fizice și mentale), însă mi-am ales un hotel mai scump decât aș plăti în mod normal. Avantajul e că e la câteva sute de metri de Piața Roșie, dar plimbarea vine după somn. Dacă voi reuși să dorm.

Prima rundă de mâncare. Peste cu cartofi si fasole verde, salata cu un alt tip de peste si o prajitura

Interiorul la clasa economy. Lumina ambientală e superba

In-flight entertainment mai misto decat la 747-8i Lufthansa. Plus ca nu ocupa loc sub scaune

Imediat dupa decolarea din Vladivostok

Masa a doua, ceva tocăniță de oaie cu ardei gras si orez

Aeroexpressul pleacă din aeroport la fiecare jumatate de ora. Costa 420 de ruble

Camera de hotel nu e acasa

Reușesc vreo 2 ore, deși aș mai băga 5 fără probleme. Mă forțez să ies, afară e o vreme incredibilă, Piața Roșie e plină, trag niște ture, dar nu mă depărtez foarte tare de centru. Sunt obosit în continuare, mă opresc pentru o nouă masă raw vegană și o băutură vegetariană, apoi, pe la 10 seară, mă retrag la hotel.

Piata Rosie din Moscova

Burger raw vegan si o bere vegetariana. Plus cartofi vegani

Mall-ul din Piata Rosie, locul in care sunt doar magazine in care nu mi-am permis să-mi bag nasul

Motocicliste de Moscova

Intrarea in Piata Rosie

Luni am avionul spre București, o nouă trezire la 6 dimineață. Asta a fost călătoria mea cu Trans-Siberianul!