web analytics
Diverse

Scrisoare pentru dragul meu jandarm

Am fost vineri seară, din nou, la proteste! Mulți oameni, probabil peste 100.000, mesaje pline de încărcătură emoțională, oameni mișto între care îți e mai mare dragul să te învârți. Spre deosebire de anii trecuți, acum mesajul străzii este cât se poate de bine concentrat, iar asta oferă credibilitate. Am văzut tineri, mulți tineri. Veseli, triști, serioși, nervoși, dar toți civilizați. Sigur, erau mesaje cu ue și cu pla, dar și alea făcute funny, nu vulgar. Mi-a plăcut de oameni, sper ca duminică să duduie decibelii în Piața Victoriei.

Tot aseară i-am văzut din nou pe băieții de la jandarmerie. Primeau flori de la copii, de la părinți. Zâmbeau, stăteau la poze, își scoteau căștile din cap pentru fotografii precum piloții de MotoGP sau Formula 1, o armonie incredibilă. Erau invitați să bea ceaiul gratis adus de protestatari, mai un sandviș, mai o îmbrățișare. Am plecat de acolo plin, încărcat de sentimente, iar lucrul ăsta m-a făcut să le scriu ceva, o scrisoare, EROILOR de la Jandarmeria Română!

Dragul meu jandarm,

Vreau să îți mulțumesc pentru că veghezi seară de seară Piața Victoriei și celelalte locuri fierbinți din România. Prezența ta mă face să mă simt în siguranță, cam așa cum te simți tu când știi că ești, din cap până în picioare, îmbrăcat în armură de conflict. Vreau să îți mulțumesc în numele copilului din mine, ăla pe care îl băteai cu pulanul la capătul lui 41 când pleca acasă de pe stadion și nu prindea loc decât pe scările tramvaiului. Vreau să îți mai mulțumesc și în numele jurnalistului din mine, în special pentru momentele în care mă scuipai, înjurai și amenințai cu bătaia pentru că aveam îndrăzneala să vin pe stadion cu pix, nu doar cu carnețel. O, mulțumesc! Și nu o dată, sezoane întregi de muncă de lămurire la poartă, că e pix cu care scriu, că așa trebuie, că flegme, că buletin luat, că date colectate, că futuzmortiimatiidecacattebagamindubasitirupempicioarele.

Vă mulțumesc și în locul celor de la Pungești. Sătenilor, localnicilor, oamenilor care apărau un crez și pe care i-ați căsăpit în bătaie. I-ați leșinat! Vă mulțumesc mult în locul femeii din poza aia celebră, aia de care trăgeați vreo 4 dintre voi, fiecare de câte un membru, în timp ce ea urla de spaimă și durere. Și în locul bătrâneilor cu capetele sparte de scuturile voastre vreau să vă mulțumesc!

Nu pot să nu vă transmit toate cele bune, eroilor de azi, și în locul băiatului care zăcea pe bucata aia de iarbă dintre Unirii și Universitate în 2012 și care avea tibia în față și vârful degetelor în spate. Știți voi, ăla al cărui picior l-ați secționat atunci când ați bătut oameni nevinovați, la grămadă, la protestele la care au ieșit contra nenorocirilor Bocului. Vă mulțumesc și în locul femeii de 55 de ani căreia i-ați dat un picior în spate pentru că a avut tupeul să stea lângă soțul și copilul ei și să vă filmeze în timp ce făceați un mic abuz cu niște băieți capturați. Nu în ultimul rând, modelelor, vă mulțumesc și pentru cele câteva zeci de oameni desfigurați tot în 2012, atunci când până să iasă galeriile în stradă să vă rupă dinții ca la gușteri și să ia presiunea de pe oameni, ați bătut nevinovați ieșiți în stradă pentru al lor crez.

Vreau să îți mai mulțumesc și în locul băieților de la mine din cartier, ăia care și-au petrecut copilăria doar în galerie. Ăia pe care atunci când nu îi mai vedeam cu săptămânile pe afară știam că-s în refacere după un omor primit de la voi. Evident, pe motive serioase. Evident, legal! Pe întuneric, în dubă, dat la grămadă. Sau, mai rău, în vreo magazie de la secție, atunci când împărțeați prada cu polițiștii.

Da, știu! E grea meseria voastră, e periculoasă! De aia reacționați așa! Mulțumiri și lalele!

5 comentarii

  • Apreciez foarte mult omul care are curajul sa spuna adevarul si nu uita adevarul.
    Nu trebuie sa ii consideram “eroi” pt ca la un mic conflict ar da in oameni fara pic de mila .
    Felicitari pt “scrisoare”!

  • Felicitari pentru articol, succint punctat, caz cu caz, ca sa nu mai fie abuzurile vazute ca izolate ci asa cum se simt, ca o insiruire interminabila si dureroasa.

  • Imi e sila de ei si cei care-i pupa acum. Astia sunt “mineri” imbracati cu uniforma. Imi aduc aminte cum ma injurau si cum ma tineau pe la 11 ani cand voiam sa fac poze cu jucatorii preferati. Tot copil eram si eu, se purtau de parca veneam din puscarie.
    Nu i-am suportat si nu-i voi suporta vreodata!

    Felicitari pentru articol!

  • Probabil cel mai emotionant mesaj de cand a inceput protestul. Si nu sunt ironic. Sunt unul dintre cei care si-au luat, aiurea, pulane (sa vezi ce “misto” e cand iti da la coaste, pentru cateva secunde iti taie respiratia, apoi incepe durerea). Sau ce tare e atunci cand il ia pe unul de-al tau si stai sa-l cauti ore in sir, o nebunie! 🙂

Leave a Reply to Costi X

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.