Cine m-a chemat la FC Barcelona. Shakira, meciul de Ligă și primele premii pentru voi

Numărul impresionant de comentarii pe care l-am primit aseară pe Facebook a fost întrecut în măreția sa doar de numărul la fel de impresionat de unlike-uri la pagină. Culmea, să știți că mă bucur ciudat de fiecare dată când se întâmplă asta pentru că, involuntar, în mintea mea apare ideea că discut doar cu un grup restrâns de oameni care-s interesați de ceea ce putem face împreună.

Ce fac la FC Barcelona? Sunt invitat Gillette și cam atât pot spune deocamdată, vor urma și alte detalii în următoarele două zile, unele extrem de spectaculoase. Extrem! Am plecat marți dimineață din București și, după un zbor lin cu Tarom, am ajuns la 10:30 în Barcelona. Eu am mai fost aici în 2015 atunci când a fost lansată una dintre cele mai mișto motociclete din lume – BMW S1000 XR – însă nu prea am stat prin oraș. Acum am avut timp, multe ore, de vizitat ceea ce consider că-i unul dintre cele mai mișto locuri pe care le-am văzut în lume. Și eu chiar am văzut multe locuri mișto. Revenind! Am avut parte de o experiență ieșită din comun cu FC Barcelona. Am avut acces VIP la meci, adică acces la un salon VIP înainte de partidă, acolo unde foile de joc veneau însoțite de șampanie și gustări. Am avut bilete într-un loc bun, chiar foarte bun pe Camp Nou, stadion care m-a impresionat prin proporțiile-i uriașe. Sigur, se vede la TV, dar nu chiar așa. Am văzut meciul FC Barcelona – Celtic 7-0, partidă din care vreau să remarc următoarele, fără o ordine anume:

• e minunat să îl vezi pe Messi pe viu, de pe stadion. Și nu din motivul la care vă gândiți voi acum, ci pentru că spre deosebire de TV ai șansa să te uiți doar la el, să vezi de ce e un geniu. Felul în care se mișcă pe teren, felul în care simte unde trebuie să fie cu minimum de efort, reacția lui la fazele de joc, toate astea sunt lucururi pe care nu le vezi la TV
• FC Barcelona e un fenomen de o amploare pe care puțini o înțeleg. Eu nu o înțeleg pe deplin. E dincolo de o simplă relație club-suporter, e spre religie, spre credință totul.
• Atmosfera de pe stadion e mhm. Adică e mișto când cântă imnul, când se unesc în scandări anti-UEFA, când ridică steagurile pro-independența Cataluniei. Însă sunt multe momente în meci în care nu se aude nimic altceva decât micuța lor galerie. Apropo, oamenii ăia cântă 90 de minute fără o secundă de pauză. WOW!
• E impresionant și reconfortant în același timp să vezi cum își respectă Barcelona sponsorii. Cum are grijă să aibă expunere peste tot, să poată să își promoveze produsele/serviciile și la stadion. Ce să mai, aproape ca la FCSB.
• Am primit o nouă explicație pentru dilema ”de ce rămân verișorii fără dinți în gură la contactul cu restul Europei fotbalistice?”. Pentru că într-o zonă VIP în care erau doar fani ai Barcei niște 2-3 scoțieni scandau și gesticulau ostentativ. Sigur, în Spania merge, dar vreau să văd cum fac ei lucrul ăsta la un Legia – Celtic sau la un Partizan – Celtic.
• Doamna Shakira era la un moment dat în spatele meu, făcea poze cu lumea. Evident, ne-am salutat, ne-am pupat politicos pe obraz. I-am mulțumit pentru scrisori, ea m-a întrebat ce mai e pe la ProSport, apoi ne-am văzut fiecare de treaba lui. Până la primul punct e totul adevărat.
• Am zis că îi dau fularul primului care a ghicit scorul. N-am răbdare să mă uit, că-s câteva sute. Așa că voi trage la sorți. De asemenea, văd interes și pentru bilet și acreditarea VIP, așa că dacă sunt mai mulți doritori putem trage și asta la sorți.

Vor urma alte două zile cu lucruri mișto de tot legate de FC Barcelona și, posibil, alte premii.

Am ajuns în Spania și mi-am cumpărat o cartela Vodafone cu internet de mare viteză. 2GB de internet am spus că-s suficienți. Pentru a scrie textul ăsta mi-am dat net de pe telefon și probabil că laptopul și-a făcut niște update-uri, așa că nu mai am deloc net. Deloc as in zero! Zece euro aruncați pe geam.