Â-mi plake turismul românesc de mor!

Știu că nu îi pasă nimănui, dar eu mă distrez de fiecare dată când ies din București. Pentru că interacțiunea cu săracii oameni care vor să facă și ei un ban cinstit din turism e splendidă! Prestatori de servicii și autorități locale, să ne înțelegem. Am călătorit ceva la viața mea și n-am stat doar la Sheratoane și la Hiltonuri (sunt aproape sigur că n-am stat vreodată la astea, dar sună bine), am stat la hoteluri mici și pensiuni peste tot prin lumea asta, din Los Angeles în Siberia. Dar ca la noi încă n-am găsit. Înșir, pe scurt, niște întâmplări de ieri.

Mă prinde ploaia cu motocicleta pe drum, după vreo 350 de kilometri de mers. Trag pe dreapta, sub un pom (că așa se face dacă vrei să nu te rateze fulgerul) și deschid booking. Oraș măricel în apropiere, 5 variante de cazare. Dau pe prima, notă bună, preț ok-ish. Mă uit la comentarii, clienții se plângeau de baie. Bă, dar toți. Hai să nu fac prin booking, să sun să întreb. Sun și mi-o dă din prima. Camera single e 150 de lei, deși pe booking era 130 de lei. Sau 140. Oricum, mai ieftin. Mă enervează asta și îmi pierd ideea, îmi zice că are cameră liberă și, înainte să închidă, mă avertizează: ”Vedeți că avem niște probleme, pute de îți mută nasul la băile din unitatea noastră. E mai bine să vă avertizăm decât să vă treziți că plecați în miezul nopții”. Mi-a dat mat.

Plec cu riscul de ploaie și am o cumpănă. După 100 de kilometri de mers prin torențială, noroc că am costum moto impermeabil complet, cobor un deal spre un alt oraș. Mai mare, mult mai mare decât primul. Apă pe jos. Fix, bă, dar fiiiiiiiiix în dreptul indicatorului cu ”Bine ați venit în orașul X” drumul e peticit și dat cu smoală. Știți dungile alea de smoală de pe drumuri? Alea subțiri cu care nu știu ce problemă se rezolvă, dar care sunt folosite în exces? Ei bine, alea și pe uscat sunt periculoase pe motocicletă. Pe ud… Coborâre, curbă ușoară la stânga, și îmi fuge roata spate ca Doru Bratu cu Ciuculescu la vestiare. Cu avânt! În mod normal se cade în situația asta, eu nu dețin abilitățile necesare să redresez o motocicletă de 250 de kile în condițiile astea. Numai că domnul BMW, să îi dea Domnul de sus sănătate, mi-a dat ASC. ASC-ul ăsta e un fel de control al stabilității. S-au aprins niște becuri în bord, mi-a luat controlul accelerației și, minune, motocicleta nu doar că n-a căzut, dar s-a și îndreptat în siguranță. Cădeam fix în indicatorul care întâmpina turiștii.

Obosit și cu morcovul cu tot cu Bugs Bunny după evenimentul smoala vs ASC intru în orașul mare printr-un soi de Popești Leordeni. Stradă lungă, clădiri ciudate stânga-dreapta, peisaj de ”The Book of Eli”. Pe stânga, un hotel. Mare, faraonic! Numele hotelului e scris cu roșu și sub nume sunt patru stele, zici că-s Germania la fotbal. Simt arsură, așa că opresc și gugălesc. 240 de lei pe noapte, mânca-v-aș! Fără mic-dejun și cu parcare 5 euro pe noapte, că sunt locuri limitate și dacă sunt limitate trebuie să îi ardem pe fraieri. Mai merg 300 de metri și pe dreapta alt hotel. De fapt, pensiune. Doar că urâtă rău. Are plăcuță cu ”Oferim cazare” în geam. Culmea, asta e un fel de anti-reclamă pentru mine. Dar plouă, n-am chef, deci opresc. La ușă, un nene dă apa de pe alee cu mătura. ”Da?”. ”Cazare aveți?”. ”Avem, dar nu îmi intri așa ud și cu cizmele alea”. 🙂 Ok, nu intru.

Intru bine de tot în oraș, mă lupt cu traficul și trag sub un alt copac lângă un cuplu 40+ care stă pe o bancă. Ea îi arată lui inelul de pe mână și, vă jur, îi zice ”el nu o are la fel, că așa a vrut maică-sa, verighete diferite cică”. În fine, scot telefonul și intru pe booking. Booking care ar trebui să îmi dea măcar 2-3 milioane de euro la câtă reclamă le-am făcut și la câte sute de rezervări am făcut prin ei. Băi, oameni! Sărac nu-s, deși nici cel mai bogat nu mă aflu. Dar de când sunt cazările numai peste 200 de lei, mânca-v-aș? Dacă intri și alegi doar hotelurile/pensiunile cu notă peste 8, cu parcare și eventual cu baie în cameră, ca să nu iau gonoree și ciuperci de la turiștii sexual(i) belgieni nu scapi sub 200 de franci. Ori mie mi se pare mult, mult de tot.

Găsesc până la urmă ceva la 140 de lei, notă excelentă pe booking, undeva peste 9 din câteva sute de evaluări. Ajung, urc la recepție și întreb de parcare. Că pe booking așa zice. Parcare? Păi ați parcat deja, e aia de pe stradă! Cum, mă? Da, pe stradă avem, așa ne-au dat! Las motocicleta în stradă, mă spăl și cobor să mănânc. Urc și întreb de aer condiționat, că am căutat telecomanda prin cameră de mi-a venit rău. Aaaa, telecomanda? E la mine la recepție, du-te și ia-o de pe birou. Cum, mă? Sunt 20 de camere și o singură telecomandă? Așa se pare! Ah, ok!

Seara s-a terminat la fel de spectaculos. Ca să nu mai caut în ultima clipă, intru pe booking pentru prospectarea cazării de mâine. Într-o zonă frumoasă și vizitată, dar pustie acum. E plin de locuri libere, dar prețurile sunt geniale. 250 de lei, 340 de lei, 300 de lei pe noapte. 150-200 sunt pensiunile alea care, de fapt, sunt casele oamenilor adaptate pentru primit turiști. Dumnezeule…